O româncă din Cariati, un mic orăşel din provincia Cosenza, regiunea Calabria a înfiinţat o asociaţie în memoria unor conaţionali care au murit în noiembrie 2012 într-un tragic accident de circulaţie.
„Sunt în Italia de peste douăzeci de ani dar abia atunci am realizat cât de singuri şi neprotejaţi suntem noi, străinii, în această parte a Italiei. Cei şase români care au murit atunci se întorceau de la muncă, istovitoare, la negru, plătită prost. În primele zile de după accident au venit tot felul de persoane care să profite de pe urma acelei tragedii. Autorităţile române au venit târziu, când nu mai era mare lucru de făcut. Atunci am decis că noi, străinii de aici, trebuie să ne organizăm, să fim uniţi şi să ne cerem drepturile.” ne-a declarat ea.
Elena Caligiuri Faina are 47 de ani, este originară din Bucureşti şi trăieşte împreună cu soţul, cetăţean italian şi fetiţa în vârstă de 12 ani, la Cariati Marina, în Calabria, localitate situată în sudul extrem al Italiei. A venit în Italia în urmă cu peste douăzeci de ani dar „am păstrat mereu ţara mea în suflet, chiar dacă aici m-am integrat foaret bine, am obţinut cetăţenia italiană şi sunt convinsă că aici îmi voi petrece restul vieţii” ne-a spus ea.
De mult timp a dorit să înfiinţeze o asociaţie românească dar „am lăsat mereu de pe o zi pe alta” ne-a declarat Elena. „Tragedia de la Toscano ne-a deschis ochii tuturor. imediat după accident s-au întâmplat lucruri urâte. Firme de pompe funebre care se băteau pentru cadavre, lipsa informaţiilor despre familiile decedaţilor, neimplicarea urgentă a autorităţilor româneşti şi multe altele. Se cereau informaţii şi nu ştiai unde să apelezi. E nevoie de unitate, de organizare, de asociaţii care să adune româneii din zonă şi străinii în general.” ne-a explicat ea.
„În Calabria sunt multe probleme care rezultă din munca la negru, lipsa contactelor, plata foarte mică şi uneori exploatarea muncitorilor. Aţi scris şi dumneavoastră în ziar de multe ori, vă urmăresc. Din păcate doar un ziar nu poate rezolva problemele de aici” a completat Elena.
După înfiinţarea asociaţiei, Elena a observat şi o mare diferenţă în colaborarea cu autorităţile italiene. „Când am făcut cunoscută asociaţia, pe care am denumit-o „Insieme la nostra voce”, autorităţile locale au luat legătura cu noi. M-am bucurat pentru că principala dorinţă a noastră, a străinilor din zonă, e să avem un birou informativ, pe care l-am cerut în primărie şi pe care îl vom obţine cât de curnd. Aşa ni s-a promis.”
„Apoi s-a adus în discuţie participarea la alegerile locale pentru obţinerea unui loc în consiliul local. Eu, ca să fiu sinceră, nu vreau să mă bag în politică, am evitat mereu acest lucru, dar ne vom gândi la o altă persoană pe care să o susţinem. Nu e neapărat ca preşedinta asociaţiei să participe, e de ajuns ca un membru activ să o facă.” a mai spus Elena.
Românca ne-a declarat că este foarte dezamăgită de implicarea autorităţilor române şi a politicienilor români, mai ales a celor din diaspora. „Sincer, în zona în care locuiesc nu a călcat picior de ambasador, consul sau orice alt politician român. Sigur, trăim în Italia, ne supunem legilor şi administraţiei italiene, dar citesc tot în ziarul dumneavoastră faptul că în alte zone ale Italiei au fost de la cel mai mic consul până la preşedinţii României. niciodată însă, nimeni nu a călcat prin Calabria. Păcat, pentru că sunt foarte mulţi români aici, au foarte multe de spus şi au o grămadă de probleme.”
Înfiinţarea asociaţiei a adus şi o colaborare cu un preot italian, ortodox. „Am avut noroc cu această persoană. Ciudat pentru un italian, dar e preot ortodox, face slujbe pentru noi românii, bulgarii sau ucrainienii din zonă. Şi nu a pretins niciodată bani. Dacă cineva a dorit să facă o donaţie, a făcut-o de bună voie, fără să-i impună acest lucru. Îmi pare rău s-o spun dar au venit şi preoţii români aici. Dar mereu au vrut bani de benzină şi au adus după ei cărţi, cruciuliţe, brăţări şi alte asemenea lucruri pentru a le vinde. Ceva nu mi-a plăcut, părea mai degrabă comerţ, nu religie.”
Elena mai are un regret: acela că ambasada sau consulatul din Catania nu sunt active în zonă. „Ar trebui să fie prezenţi în zonă, să ne contacteze, să intre în legătură cu românii de aici. Au fost în alte zone ale Italiei consulate itinerante, la noi nu am auzit. Sau poate că or fi făcut dar publicizarea e inexistentă.”
Elena ne-a vorbit şi despre proiectele asociaţiei. „Atâta timp cât nu sunt fonduri, sau finanţări nu se poate face mare lucru. Noi, cei din asociaţie, nu uităm să celebrăm însă în fiecare an pe românii morţi la Toscano. Apoi avem colaborări permanente cu Protecţia Civilă şi Caritas, participăm la tot felul de acţiuni de voluntariat, ajutăm bătrânii sau pe cei care au nevoie de ceva, în limitele posibilităţilor noastre.”
Andi Rădiu
Şase victime
Şase cetăţeni români, angajaţi ca muncitori sezonieri, şi-au pierdut viaţa pe 24 noiembrie 2012, în Calabria, după ce un tren regional a lovit microbuzul în care se aflau. Accidentul a avut loc lângă localitatea Toscano, în jurul orei 16:45, la o trecere de nivel situată între gările Rossano şi Mirto Crosia.
Microbuzul a fost târât de tren, după impact, pe o distanţă de 600 de metri. Doi dintre pasageri au supravieţuit, pentru că au coborât din vehicul pentru a ridica bariera care semnaliza trecerea trenului. Cei şase se întorceau de la muncă, în timpul zilei, lucrau la culesul clementinelor.
