Elena, adoptată din România în Italia, în urmă cu 19 ani și-a regăsit familia de origine. Anunțul publicat în Gazeta Româneasca din Italia a fost difuzat și rezolvat în câteva ore cu ajutorul neprețuit oferit generos de Ileana Cunniffe Baiescu prin asociația sa „The never forgotten Romanian Children/Copiii niciodată uitați ai României”.
Elena a fost adoptată la vârsta de 10 ani, dintr-un orfelinat din județul Vâlcea, Ostroveni. Știa că aparține unei familii de romi și că mai are nouă frați. De câțiva ani își căuta familia, considerându-se neîmplinită dacă nu află cine i-a dat viață, cine sunt frații și surorile ei, dar mai ales de ce a fost dată.
La câteva ore după apariția anunțului a fost anunțată că i s-a descoperit un frate în America. Apoi un alt frate în Marea Britanie. Contactată prin internet, a trăit emoții intense. Și a descoperit o lume nouă, surprinzătoare, o familie numeroasă, cu mulți nepoți. O mamă care se afla în convalescență, după o operație, care i-a spus:
”Sunt fericită că ești bine, că ai fost educată și le mulțumesc părinților tăi adoptivi, au făcut o treabă bună! Tu mai ai un nume, Varșovia, fiindcă acolo te-am născut!
Fiindcă aveam o viață grea material, tu cu o soră mai mică, adoptată în Grecia, dar de care nu știu nimic, v-am dat la stat. V-am vizitat de câte ori am putut, până ați plecat.”
«Mama are dinți de aur și stătea în spatele tatei, care este voinic. Eu semăn pe mama și am o soră care seamănă bine cu mine, care are 33 de ani și 4 copii. Am rămas un pic șocată, mi-a spus că primul copil l-a avut la 13 ani, apoi pe ceilalți, dar că a divorțat.
Tata mi-a spus că trebuie să mă mărit, să fac copii, și că nu-i plac tatuajele mele. Eu i-am spus că am crescut diferit, am altă mentalitate și scopul meu este să fiu împlinită profesional, apoi, dacă voi avea condiții materiale stabile să mă gândesc la o familie și un copil.
Discuțiile sunt anevoioase fiindcă eu nu vorbesc limba română, ei doar puțin engleza și folosim google pentru a traduce. Fratele meu din America a ajuns acolo din Mexic.
Toți în România stăteau în aceiași cameră , erau mulți. Situația materială nu este foarte fericită, dar mă bucur foarte tare că i-am regăsit. Părinții mei adoptivi au fost alături de mine la aceste emoții uriașe. În timpul unei convorbiri, le-am făcut cunoștință. Le-am mulțumit părinților adoptivi pentru tot ceea ce au făcut pentru mine, pentru iubirea lor necondiționată și afecțiunea demonstrată zi de zi, care m-au făcut să devin un om matur și puternic.
În particular, le-am mulțumit că mi-au oferit o altfel de viață, lipsită de griji, de mentalități sau prejudecăți, fără a-mi cere nimic în schimb. Îi iubesc și mai mult. Vreau să rămân cu picioarele pe pământ, să îmi continui studiile pentru profesia mea, să îmi clădesc un viitor solid fiindcă destinul te surprinde adeseori. În sânge am vâltoarea și pasiunea țiganilor, dar în minte am răbdare și prudență. O combinație, sper, învingătoare! Mulțumesc celor care m-au ajutat!”, ne-a povestit Elena Varșovia
Crina Suceveanu
