A lucrat ca educatoare timp de nouă ani la Ardea, o localitate în apropiere de Roma. A fost apreciată și nu a avut niciodată probleme cu conducerea școlii, părinții sau copiii pe care i-a instruit timp de nouă ani. Cu toate acestea nu și-a primit banii pe care îi merita, iar în ultimele 6 luni nu a fost plătită deloc. Când i-a ajuns cuțitul la os și-a cerut drepturile dar nu a primit decât minciuni, vorbe urâte și amenințări. Este cazul unei românce din Italia care e disperată și nu știe unde să se mai adreseze, unde să ceară ajutor. Trebuie să primească foarte mulți bani din salarii neprimite integral sau parțial, plus cei din ”liquidazione”, de sfârșit de contract.
În urmă cu nouă ani a fost angajată la o grădiniță privată. În țară lucrase ca învățătoare și cu documentele la îndemână și-a găsit de lucru, fiind chiar în posibilitatea de a alege între două școli. A ales-o pe cea de la Ardea, acolo unde locuia cu familia.
”Din anul 2007, mai precis din 11 septembrie, am început serviciul într-o grădiniţă, unde am rămas până la data de 16 septembrie 2016, când mi-am dat demisia „per giusta causa”. Nu mai puteam munci fără să primesc un ban. Din luna aprilie nu mi s-au mai virat banii de salariu, iar câteva luni înainte mi se plătea doar parțial. Ţin să precizez că în acea vară, din 2007, eram în probe de lucru în 2 grădiniţe, una din Pomezia şi cea din Ardea. Am ales-o pe cea din urmă, am făcut o alegere bună, nu regret …doar că în ultima perioadă lucrurile au cam luat-o razna… au degenerat.”, și-a început povestirea Manuela Ion.
Românca a încercat să discute cu directoarea grădiniței, să afle motivele pentru care nu a fost plătită. I s-au ”servit” însă doar minciuni, iar când a insistat au urmat amenințările. ”La începutul anului şcolar am fost şi am vorbit cu directoarea grădiniţei, cerându-i nişte explicaţii în ceea ce priveşte renumerația din aprilie şi până în prezent, plus alte diferenţe salariale…mi s-a spus că trebuie să mai aştept şi nu mi -a dat nicio garanţie, asta în condiţiile în care se vorbește de foarte mulți bani.
Menţionez că am fost chemată să facem calculele, calcule care ar fi trebuit făcute de către un contabil, dar nu aşa s-au desfăşurat lucrurile. Eu nu am avut obiecţii, am acceptat ca banii să mi se vireze în contul meu bancar lunar, în rate de câte 500-600 de euro. Fiind vorba de zeci de mii de euro, ar fi trebuit să iau banii în câţiva ani. Din septembrie şi până în prezent însă nu s-a depus nici măcar un euro în contul meu personal. Mai mult, am primit ameninţări să nu mai public nimic pe pagina mea de Facebook, pentru că le pătez imaginea şi dacă mai public ceva vor veni acasă peste mine. În urmă cu 2 zile am primit ameninţări că voi fi dată în judecată dacă mai trimit mesaje pe telefonul personal, asta în condiţiile în care site-ul şcolii nu are telefon iar la numărul de telefon existent, pe care îl știam, răspunde doar o persoană care refuză să dea explicații la problemele mele.”
Am întrebat-o pe Manuela Ion dacă a apelat la un sindicat sau avocat. ”Sigur, am luat legătura cu reprezentanți ai unui sindicat și chiar un avocat, dar am ţinut să fac cunoscută această poveste pentru că sunt convinsă că în situaţia mea se află mulţi concetăţeni de-ai mei, care sunt consideraţi, după cum mi s-a spus și mie, „morti di fame” (morți de foame, n.r). Mi s-a spus: „meritate di morire di fame în mezzo alla strada” (meritați să muriți de foame în mijlocul străzii, n.r).”, ne-a răspuns ea.
Vreau ca vocea mea să se facă auzită prin intermediul dumneavoastră. Intenţia mea este de a demonstra că aşa cum avem obligaţii, avem şi drepturi, iar dacă nu ni se dau aceste drepturi trebuie să luptăm…se pare că nu suntem nimeni … în ţară nimănui… Vă mulţumesc”, a completat românca.
La sfârșitul discuției, Manuela Ion ne-a spus că este pregătită să intre în greva foamei pentru a-și obține drepturile salariale.
Andi Rădiu
a.radiu@ziarulromanesc.net