După 16 ani la Torino, o familie de români a decis să se întoarcă acasă. Decizia a fost luată în primul rând pentru copil, pentru a studia în România, dar și părinții sunt deosebit de mulțumiți de alegerea făcută. Daniela, Dragoş Alexandru şi Sonia sunt mulţumiţi la Bacău. Daniela ne-a oferit detalii despre această decizie care le-a schimbat viața.
► Reîntoarcerea în țară: Povestea unei românce după 20 de ani petrecuți în Italia
Decizia de a vă reîntoarce a fost bună?
«Da! Noi am luat această decizie în primul rând pentru copil, să o înscriem la şcoala primară, după ce a terminat clasa a doua, în Italia. Ne gândeam că dacă mai rămânem integrarea ei în societatea românească ar fi fost mai grea; ea înţelegea româneşte, dar vorbea curent italiana, deoarece la gradiniţă şi la şcoală aşa se învaţă. A făcut din nou clasa a doua la Bacău, a învăţat foarte uşor şi bine alături de doamna învăţătoare.»
Câţi ani aţi stat în Italia?
«Şaisprezece ani doar la Torino, unde există o mare comunitate de români; aveam şi avem buni prieteni acolo! A fost destul de emoţionant când ne-am împachetat lucrurile şi le-am trimis în România, cu o lună înainte. Eram hotărâţi şi considerăm că putem să o luăm de la început, acasă, în ţara în care ne-am născut.»
► După 21 de ani de Italia, s-au întors în țară și au deschis o afacere: „Este mai bine să trăim în mijlocul propriului popor”
Cum aţi fost primiţi acasă, la întoarcere?
«Sincer, mama mea trăieşte în Spania, tata nu mai este, dar am fraţi; noi am fost o familie cu nouă copii. Acum doi ani a decedat un frate şi ne-am gândit că ar fi mai bine să stăm mai aproape deşi eram risipiţi prin lume, măcar de sărbători. Am socri care ne ajută mult, la construirea casei, cu fetiţa; am cumnaţi, verişori, suntem ca o mare familie, la bine şi la greu.»
„Văd lumea foarte tristă, preocupată, sunt multe neajunsuri”
Este diferită viaţa în România?
«Da… Văd lumea foarte tristă, preocupată, sunt multe neajunsuri. Sunt şi oameni care au potenţial la care nu le vezi întipărită tristeţea pe faţă. Este diferită de Italia ca stil de viaţă, mâncare, sănătate. Omul aici nu merge la doctor, se duce doar când îl doare foarte tare, în ultima fază; nu se duce la un control periodic cum merg în Italia pentru analizele de sânge, un control ginecologic, cardiologic, la dentist. Prevenirea bolilor este esenţială şi ajută conştientizarea că se pot evita.»
Tinerii au mai multe şanse acasă sau în străinătate?
«Da, aici au mai multe şanse. Poate tinerii au şi din ideile părinţilor care au lucrat în străinătate, sunt cu mintea deschisă. Iar locuri de muncă pentru tineri sunt şi plătite rezonabil.»
► A studiat în Italia, s-a întors în România și e printre primii la olimpiadele naționale
Poţi face o comparaţie între tinerii italieni şi români?
«Tineretul român încă are respect pentru părinţi şi pentru oamenii în vârstă. În Italia mai puţin, am remarcat acest aspect. Unii sunt alintaţi, alţii sunt foarte ambiţioşi.»
Ce o să faceţi peste cinci ani?
«Ah… nu ştiu asta! Probabil îmi voi deschide o afacere.»
Aţi aflat de programele guvernamentale care vin în sprijinul celor care se reîntorc?
«Am auzit de ele, dar nu am accesat niciodată, deocamdată.»
► Motivul pentru care românii întorși din străinătate intră în depresie: „Vin aici și pierd tot ce au agonisit afară”
„Noi, cei veniţi de afară avem mai multă responsabilitate la locul de muncă. ”
Care este sensul reîntoarcerii după părerea dumneavoastră?
«Din punct de vedere emoţional, sentimental, pentru liniştea sufletească, da, simţi că ai un rost aici! Din punct de vedere financiar, încă nu!»
Deocamdată nu, dar aveţi speranţe pe viitor?
«Ne-am întors de puţin timp, de un an şi câteva luni. Eu sunt mulţumită de lucru la spălătoria unde m-am angajat, fără experinţă. În Italia am lucrat ca ajutor de bucătar. În ianuarie am văzut anunţul pe internet, am venit la interviul de angajare specificând faptul că nu am experienţă. Şefa mea lucrase într-un Call Center tot cu italienii şi a înţeles situaţia; mi-a spus că noi, cei veniţi de afară avem mai multă responsabilitate la locul de muncă.
Soţul meu a ajuns la 16 ani în Italia şi a făcut ucenicie învăţând o meserie tehnică, având un contract de muncă; este ”molto pignolo” (foarte pretenţios) şi atent la detalii; aici se simte devalorizat, pentru că preţurile sunt bune pe piaţă, dar omul caută totul cât mai ieftin şi calitatea este greu de obţinut cu preţuri mici, materiale inferioare sau invenţii ad-hoc în construcţii; el era obişnuit să obţină rezultate privind calitatea execuţiei. În general, ne descurcăm, ne adaptăm. Avem multă bunăvoinţă şi voinţă.»
►S-a întors în ţară, dar nu se poate adapta. „În străinătate eram RESPECTATĂ”
„Abia aştept să mă întorc la Torino”
Unde aţi alege să vă petreceţi un concediu?
«În Italia. Anul acesta n-am putut. Anul viitor vom merge în Toscana, la o nuntă a unor prieteni români, apoi ne vizităm amicii din Torino.»
Spuneţi-mi, acasă vi se mai întâmplă să mai vorbiţi în italiană?
«Da! Fetiţa noastră încă se uită la câţiva bloggeri italieni, Me contra te, şi alte programe pentru copii. Noi mai glumim în italiană şi rar mai folosim câte o înjurătură pentru că ni se pare mai delicată decât ar suna în limba română…»
► Român de succes din Italia: Gabriel este director la Spa-ul unui prestigios hotel din Roma
Pregătiţi paste ocazional?
«Des! Lasagna pentru fetiţa noastră am pregătit-o de ziua ei de naştere; ne place să mâncăm sănătos, uşor, lejer cum spun italienii. Ciorbele ne plac dar mai rar, în comparaţie cu majoritatea oamenilor de acasă.»
► Copiii românilor întorși în țară au probleme de integrare: ”Eu le spuneam în română, ei răspundeau în italiană”
Cum aţi defini aceşti ani petrecuţi în Italia?
«Am plecat în Italia la 21 de ani; lucram la o fundaţie în Bacău, îngrijeam copiii speciali. N-am plecat din motive economice. M-am îndrăgostit şi am plecat. Prima dragoste a eşuat şi mi-a lăsat un gust amar. Dacă eram cu soţul meu de la început, poate era altfel. Am văzut multe locuri frumoase, am întâlnit oameni cumsecade, am muncit onest, nu a fost tot timpul uşor. Ne-am trăit tinereţea acolo şi va rămâne mereu în suflet Italia şi prietenii de care ne-am legat sincer.
Perioada pandemiei a fost foarte dură în Italia. Am avut toţi trei virusul şi atunci a fost foarte greu. În România a fost puţin mai uşor. Dar în Italia am învăţat foarte multe, am fost respectată şi m-am simţit bine. Abia aştept să mă întorc la Torino, să îmi beau un expresso şi să mănânc un corn cu fistic, să respir aerul unei dimineţi însorite; chiar acest gând mă face să zâmbesc: lângă spălătorie este o cofetărie italiană care are o cafea foarte bună şi cornul cu fistic este exact ca în peninsulă!»
Vă urez să vi se îndeplinească toate visele acasă!
«Sperăm să fie aşa, Doamne Ajută pe toată lumea! Aş vrea să adaug că trebuie să existe mereu speranţa reîntoarcerii, chiar dacă nu sunt posibilităţile financiare ca afară, poţi să fii mai bine spiritual, sufleteşte; locuri de muncă se găsesc prin toate oraşele. Astăzi dacă eu aş căuta pe internet un loc de muncă aş găsi. Salariul a crescut şi la noi. Eu iau acum în jur de 700 de euro.Însă persoanele cu studii, calificate, iau şi mai mult, depinde de abilităţile fiecăruia.»
► Românii din insula siciliană Lipari: „Este minunat aici, dar visăm să ne întoarcem acasă”
Crina Suceveanu