Câteva românce care au plecat la muncă în Italia au povestit pentru portalul vice.com ce s-a ales de familiile lor de acasă. Pentru cele mai multe, viața din Italia nu le-a adus decât sacrificii și destrămarea familiei.
Sărăcia și lipsa unor oportunități de educație au împins sute de mii de românce să ia drumul Italiei, unde să muncească în poziții de badante. Pentru cei care nu știu ce înseamnă asta, badantele reprezintă un termen pentru femeile care îngrijesc bătrâni sau persoane cu dizabilități în Italia.
Pentru o viață mai bună
„Eu am părăsit țara acum 10 ani. Pentru mine a fost ca o evadare. Aveam să scap de bătăile soțului meu, dar și să le ofer o viață mai bună copiilor mei. Am fost căsătorită timp de 22 de ani. Am doi copii cu fostul soț: o fată și un băiat. Fata avea 15 ani când am plecat și băiatul 18. Fostul meu bărbat lucra cu tractorul ca mecanic agricol. Problema era că oriunde se angaja, nu reușea să stea mai mult de două luni. Cu cât stătea mai mult acasă, cu atât bea și mă bătea. Îmi era frică să dorm cu el în casă că poate mă omoară. Stăteam pe afară nopți întregi.”, povestește Maria Ursu, 50 de ani, din județul Vaslui.
„Mi-am zis că asta nu e viață și, într-o zi, după ce am terminat de lucrat la câmp, nici că m-am mai întors acasă. Nu aveam nimic în afară de hainele de pe mine: un tricou, o pereche de pantaloni scurți și o pereche de adidași.
M-am dus la părinții mei și-am început să îmi caut de muncă. Am încercat să îmi găsesc ceva de lucru în România, dar nu am reușit. După două luni, nașa mea de cununie mi-a propus să merg în Italia să îngrijesc un bătrân bolnav. Nu m-am gândit la consecințe. Aveam mintea goală. Tot ce voiam era să dispar.
După plecarea mea, fata s-a dus la părinții mei, iar băiatul a preferat să rămână cu tatăl său. Soțul meu a vândut tot din gospodărie – animale, mobilă, tot – doar ca își cumpere băutură. Munca mea de zeci de ani nu se mai vede. Ca să nu mai zic că îmi făcea crize de gelozie la telefon. Mă întreba ce fac eu de fapt în Italia de reușesc să trimit așa mulți bani acasă. Eu am tot sperat că absența mea îi va pune gândurile în ordine, că poate se va schimba, dar n-a fost să fie.”
