Directorul unei şcoli din Pisa, Lucio Bontempelli, a avut parte de o surpriză cu totul aparte în prima zi de cursuri. O fetiţă româncă de 11 ani s-a prezentat în biroul său şi a cerut să se înscrie în prima clasă de gimnaziu. Directorul şcolii a rămas uimit de seriozitatea fetiţei şi, în primul rând, de faptul că ea a venit fără părinţi. “Părinţii sunt la muncă”- s-a justificat fata. Deşi în şcoala pe care o conduce nu mai erau locuri în clasele de gimnaziu, Bontempelli a făcut tot ce-i stă în putinţă pentru a-i găsi fetei un loc într-o altă structură, cât mai aproape de casă.
Întâmplarea a avut loc în aceeaşi zi în care, pe primele pagini ale ziarelor din Peninsulă, a fost publicată ştirea legată de faptul că o treime din adulţii italieni încă locuiesc împreună cu părinţii.
Directorul şcolii din Pisa, a povestit, pe propria pagină de Facebook, întâlnirea cu fetiţa româncă.
“Azi dimineaţă a bătut la uşa biroului meu o fetiţă, care mi-a spus, serioasă: “vreau să mă înscriu în clasa întâi la gimnaziu” (prima media). Eu am întrebat-o, uimit: Eşti singură? Şi părinţii? O invit să se aşeze”.
Apoi, Bontempelli află povestea fetiţei: provine dintr-o familie săracă, care s-a mutat recent în oraş. Părinţii lucrează toată ziua şi nu au cum să o însoţească pe fată la şcoala unde, iniţial, a fost înscrisă.
“Nu pare un copil abandonat- comentează directorul şcolii- dar cu siguranţă întâmpină dificultăţi. E autonomă şi capabilă să dea o mână de ajutor familiei sale. Vorbeşte foarte bine italiana şi româna şi îmi spune că a învăţat şi engleza. Încerc să destind atmosfera începând o conversaţie în engleză cu ea, dar renunţ imediat, pentru că m-aş face de râs: ştie mult mai bine decât mine engleza!”
Clasele sunt deja completate, deci nu mai este loc pentru noua venită, dar directorul şcolii decide să o ajute pe româncă să găsească un alt institut unde mai sunt locuri libere.
“Îi spun să se întoarcă cu un părinte, când doreşte. Dupè două ore, se întoarce cu o mătuşă, căreia îi explic din nou situaţia. Pun mâna pe telefon şi găsesc două şcoli în care mai sunt locuri, şi sunt aproape de casa fetei. În sfârşit, îi găsesc un loc. La telefon, explic că fetei nu-i va fi greu să se adapteze: vorbeşte italiană, pare foarte educată şi responsabilă şi foarte probabil e şi foarte bună la învăţătură”.
“Doar nu o fi romă?” întreabă vocea de la celălalt capăt al firului. “Vai! Am uitat să o întreb de ce etnie este”, comentează cu un ton trist şi ironic directorul şcolii. “Şi dacă cumva ar fi evreică?”.
Episodul povestit e directorul şcolii a devenit viral pe reţeaua de socializare, stârnind numeroase comentarii. Dascălul este felicitat pentru modul în care s-a comportat faţă de fetiţa româncă.
Majoritatea comentatorilor şi-au exprimat însă indignarea faţă de întrebarea dacă fata este “romă”. “Asta e Italia rasistă a anului 2012!” scrie un cititor. Iar altul povesteşte cum prejudecăţile legate de meridionali, de acum câteva decenii, sunt asemănătoare celor de azi, împotriva romilor.
Miruna Căjvăneanu
