Gilda Vasilica Ciritel s-a născut într-un sat mic, Bârsăneşti, comuna Durneşti, judeţul Botoşani, în anul 1982. Urmându-şi soţul, s-a stabilit în Sicilia, la Vittoria, în provincia Ragusa şi a lucrat ca majoritatea românilor în sere. Munca grea şi slab plătită au determinat-o să se gândeasca la o afacere care să îi ofere şi satisfacţii. Gilda şi-a deschis în Sicilia un depozit de produse alimentare româneşti şi are deja între clienţi 20 de magazine. A construit de la zero un proiect viabil de business şi probabil este prima româncă intrată în afaceri de acest fel în Sicilia.
Când aţi venit în Italia
«Provin dintr-o familie modestă, suntem patru fraţi, dintre care 3 fete şi un băiat. Eu fiind cea mai mare, am ajutat la venirea lor aici aşa că acum suntem toţi aici. Eu sunt căsătorită de şapte ani şi prima dată a venit soţul meu aici. După două luni am ajuns şi eu cu sora mea, soţul meu ne-a găsit de muncă la seră aici în Vittoria, Ragusa.»
„Munceam 10 ore pe zi pentru 20 de euro”
Cum a fost la început? Ce posturi de lucru aţi găsit?
«La început a fost greu, munceam nouă, zece ore pe zi pe suma de 20 de euro în nişte condiţii foarte grele. Nu ieşeam decât să facem cumpărăturile o dată pe săptămână.
După o lună am hotarât să căutăm un alt loc de muncă. Am fost ajutaţi de un prieten care ne-a găsit de lucru tot la seră, am avut norocul de a găsi persoane sufletiste şi am lucrat trei ani şi jumătate, dar din motive de sănătate am renunţat să muncesc la seră şi am început această activitate, adică un depozit de alimente româneşti.»
Când v-a venit ideea să deschideţi un depozit de produse româneşti?
«Ideea mi-a venit după ce am fost la o alimentară cu produse româneşti la Roma. Am început cu toate actele la sfârşitul anului 2008, am făcut cursuri pentru atestatul de „alimentarista” apoi pentru actele necesare deschiderii activităţii a durat mult timp.
După ce mi-a ajuns licenţa de la primărie am cumpărat produse de la un depozit din Roma, am investit cam 1.000 euro, am văzut că alimentele se vând bine, chiar dacă preţurile nu sunt foarte mici. Depozitul avea preţurile bune dar cu adaosul meu şi cu cel de la alimentară preţurile ajungeau mari. Aşa am hotărât să aduc marfa direct din România. Am adunat 5.000 euro cu ajutorul familiei şi am convins patronul soţului meu să investească şi el 5.000 euro. Aşa am făcut primul transport din România şi aşa patronul soţului a devenit asociatul meu doar la capital. In rest eu fac totul singură: contabilitatea, distribuirea mărfii, comunicarea cu toţi clienţii… Nu este uşor dar am satisfacţia când mă întâlnesc cu românii sau clienţii, că mă respectă pentru ceea ce fac.
Chiar dacă eu încarc marfa şi eu o descarc, sunt mulţumită de munca mea. La început a fost mai greu pentru că nu aveam experienţă în domeniul alimentar şi pentru că sunt româncă şi nu suntem văzuţi aşa bine, dar am reuşit să mă ridic la un nivel destul de bun, am câştigat încrederea celor 20 de clienţi pe care îi am în acest moment: avem aproape în fiecare oraş sicilian câte un punct de vânzare. Toţi sunt italieni care au alimentare cu produse locale, dar au amenajat rafturi şi pentru alimentele noastre. Incă nu am cunoscut un român care să aibă propria alimentară, deşi aici în zonă suntem foarte mulţi.»
Câţi români sunt la Vittoria şi în împrejurimi?
«Sunt circa 10.000 de români din acest motiv şi vânzarea merge bine, facturez circa 10.000 euro pe lună.»
Care sunt produsele cele mai vândute?
«Pot să vă spun ca cele mai vândute produse sunt pateurile, zacusca, delikatul, berea, vinul, şi preparatele noastre afumate, gustul de acasă nu se uită niciodată.»
Ce satisfacţii vă aduce această activitate?
«Pentru mine este important sa văd clienţi şi conaţionalii noştri mulţumiţi. în plus, sunt mândră că am reuşit cu toate greutăţile.»
Ce faceţi în timpul liber?
«Timpul meu liber este scurt doar duminica pe care o petrec cu soţul, familia şi cu prietenii.»
Vă gândiţi să vă reîntoarceţi în România?
«In România merg în fiecare an în vacanţă şi încă nu sunt hotărâtă să mă restabilesc dar nu se ştie niciodată, acasă rămâne România . Aceasta este mica mea istorie , vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să o fac publică.»
Crina Suceveanu