«Noi cei din diaspora schimbăm regulile! Vreţi votul nostru? Acestea sunt condiţiile! Candidatule! Ascultă ce vreau eu, înainte de a-mi face tu o ofertă:
Orice pedeapsă primeşte un demnitar pentru infracţiuni comise în timpul mandatului, să fie dublată. Averea demnitarilor care nu poate fi justifica să fie confiscată, la fel şi a rudelor care nu o pot justifica. Redeschiderea tuturor dosarelor care s-au închis prin prescriere, ale foştilor şi actualilor demnitari.»
Dar nu numai despre demnitari: «Castrarea pedofililor şi a violatorilor. Pentru traficanţii de droguri, închisoare pe viaţă. “Catedrala Neamului” să devină în totalitate şcoală pentru copiii defavorizaţi, cămin pt. bătrânii fără ajutor şi spital social.
Reîmpădurirea terenurilor defrişate, costurile urmând să fie suportate sau imputate tuturor celor care le-au defrişat sau trebuiau să apere pădurile, nu să le distrugă! Interzicerea vânzării pământului agricol românesc către străini. Copiii şi nepoţii noştri, vor trebui să-şi crească copiii. Noi dacă avem astăzi pământ românesc, avem datorită străbunilor noştri care nu l-au vândut, ci s-au jertfit să-l păstreze. Promovarea distincţiei între rom şi român.» Şi altele.
Am citat din prima postare a unui grup format pe FB care are un nume incitant: „Diaspora românească unită„. În grup se postează multe articole din afara circuitului consolidat al ştirilor, adevăruri incomode, dar şi articole conspiraţioniste sau catastrofiste, cu o atenţie specială pentru România.
Elio Sosu, de ce aţi denuit astfel grupul? Crezi că diaspora se poate uni? Nimeni nu mai crede.
«Nici eu nu credeam la început, dar încep să cred din ce în ce mai mult că cei din Diaspora au nevoie de aşa ceva. »
Ce e „diaspora română unită”? De ce obsesia asta a unirii? Nu e mai bun pluralismul?
«Ideea mi-a venit datorită unor persoane pe care am avut imensa plăcere să le cunosc înainte de mobilizarea pentru manifestaţiile din Italia împotriva gazelor de şist şi Roşia Montana, Violeta Vasian, Roxana Macovei şi Alina Arvinna.
Ceea ce am făcut la Milano m-a făcut să cred că se poate face la nivel mondial. Din ce în ce mai multă lume a început să se alăture cauzei. Şi de aici a pornit ideea Diasporei Unite.»
Îmi place cum spui – să se alăture „cauzei” – CARE CAUZĂ?
«O idee care a devenit o cauză a tuturor. Totul era o fantezie la început, dar prin alăturarea mai multor persoane a devenit posibilă. Suntem un grup format din persoane cu idei similare, care acum are O CAUZĂ: unirea diasporei româneşti.»
Misiune imposibilă 2: Laurențiu Barbu vrea să unească asociațiile românești din Italia
Unirea asociaţiilor
„Românii nu vor să fie uniti”
La un moment dat, vă veţi transforma în grup politic? Cineva vă va „confisca”?
«Ţin să spun că pagina Diaspora Unită Românească nu are nici o apartenenţă politică. Lumea e sătulă de politică şi de minciuni.
Vrem un colţ unde să vorbim între noi tot ceea ce ne duce capul, fără influenţe politice, între zugrav, camionagiu, informatician, barman sau orice altă meserie fac prietenii noştri, oriunde se află.»
Ce subiecte se discută în grupul Diasporei Unite?
«Se discută despre orice are la inima românul. Bineînţeles că datorită lucrurilor care se întâmplă în România în ultima perioadă, tot mai mulţi vorbesc despre incompetenţa politicienilor de la guvern. Să sperăm că nu vom mai vorbi prea mult despre tema aceasta, sperând că lucrurile vor reveni la normal.
În România mai ales e multă dezinformare şi manipulare. După manifestaţiile de la Milano contra gazelor de şist am fost în România pentru alte motive şi am rămas uimit cât de multă nepăsare şi câtă dezinformare am găsit.
Vrem să informăm lumea, mai ales pe cei din România, că mass media românească îi ucide. Noi ne-am unit contra manipulării. Cred că un titlu alternativ al grupului nostru ar putea fi „Diaspora se uneşte împotriva manipulării româneşti!”»
Dar în Italia nu este manipulare?
«Este oriunde manipulare… din păcate a ajuns la un nivel mondial. Dar totuşi în Italia a mai rămas un pic de bun simţ… În România se face totul la vedere. »
„Când controlezi lumea, niciodată nu e o risipă.”
Într-o postare mai veche, Elio a explicat „Cum ne dăm seama că telefonul ne este spionat„: «Există câteva semne care trădează spionarea ambientală prin telefonul mobil: acumulatorul telefonului se descarcă foarte repede. În timp ce suntem interceptaţi ambiental, telefonul se comportă ca şi cum l-am folosi într-o convorbire; telefonul se încălzeşte – dacă nu aţi folosit telefonul şi el este cald, înseamnă că a fost totuşi “activ”; telefonul îşi pierde brusc semnalul.»
Citesc şi îmi dau seama că telefonul meu iţi pierde mereu brusc semnalul. Intru în panică. Cineva mă spionează?
«Nu ţi s-a întâmplat să ţii telefonul în buzunar şi să se încălzească fără să îl foloseşti?».
Spun că n-am băgat de seamă, dar tot ce-i posibil. Vorbim despre legenda cu telefonul prin care poţi fi interceptat, chiar dacă e închis.
Nu e legendă, susţine Elio, care lucrează în telecomunicaţii. Dar cum să mă intercepteze dacă e închis? «Păi bateria e scoasă? Până nu o scoţi, telefonul nu e stins.»
Dar ce să fac, întreb, de fiecare dată să scot bateria? Mi se pare că aş fi paranoic. Elio îmi înşiră o serie de întrebări la care nu am răspuns. «De ce Iphone 5S are lector digital? De ce a apărut Icloud? Crezi că mai facem ceva care să nu fie controlat?»
Întreb din nou, nedumerit: Întrebarea e CINE? Cine pierde timpul să ne controleze? În ce scop? Mi se pare o irosire de resurse prea mare, fără scop.
Răspunsul îl consider genial: «Contează cine? Această soluţie există şi este la îndemână cuiva. Când controlezi lumea, niciodată nu e o risipă.»
Sorin Cehan