Marian are 57 de ani și susține că a fost plutonier în Armata Română. A ajuns la Roma, de care s-a îndrăgostit, și s-a hotărât să nu mai plece niciodată. Nu are un loc de muncă și nicio sursă de venit. E cerșetor. S-a hotărât să facă curățenie și să îngrijească spațiile verzi din Roma. Gratis. Acum trăiește din mila localnicilor, care văzându-l cum muncește, îi mai lasă câte o monedă. E povestea adevărată a unui român care a slujit patria și ar fi trebuit să aibă avantaje la bătrânețe. A fost nevoit să emigreze și acum trăiește pe drumuri. Numeroase publicații din Italia au scris despre el.
Îl găsești aplecat, în timp ce îngrijește o plantă sau curăță un spațiu verde și te gândești că în sfârșit primăria a angajat un om care să aibă grijă de curățenie în via Appia. Apoi, dacă te apropi de el, observi cum trecătorii îi adresează cuvinte frumoase și îi mai lasă câte o monedă.
Nu este un grădinar angajat de primărie: e Marian, are 57 de ani și în trecut a fost plutonier în Armata Română. Nu are o casă și povestește cu rușine și timiditate că nu are o casă unde să locuiască, doarme pe stradă. Mai spună că a venit în Italia pentru a-și găsi ceva de muncă dar în final ”a ajuns așa”.
În scurt timp a curățat terenul, l-a săpat și a plantat două agave, spunând că le-a cumpărat din banii lui când erau mai mici. Acum e convins că sunt destul de mature să reziste în acel spațiu.
Marian s-a gândit că ar putea face niște bani în felul acesta, decât să cerșească. Susține că și-ar dori să muncească, ar fi dispus chiar să conducă un camion. Ar fi putut mătura străzile, așa cum au făcut mulți imigranți, dar a ales să o facă pe grădinarul. Motivul îl explică foarte simplu: ”Roma este foarte frumoasă și sunt încântat să locuiesc aici. Are istorie și monumente importante, dar e neîngrijită și murdară. Nu-mi place s-o văd așa și vreau să fac ceva pentru asta.”
Munca sa nu a trecut neobservată și în scurt timp Marian a devenit o prezență plăcută în cartier. ”Asta este a doua oară când trec și îi las mărunțis – explică o doamnă care locuiește în zonă – și atâta timp cât face acest loc frumos îi voi mai lăsa”.
Când se lasă seara, românul își adună grebla și lopata, își strânge lucrurile și duce la gunoi buruienile. Mâine nu va mai fi în acest loc, dar promite că se va reîntoarce să vadă cum le merge agavelor.
