Agenţiile de turism româneşti au făcut publicitate oraşului Napoli accentuînd caracterul excentric al sărbătorilor de iarnă de aici: aruncarea lucrurilor vechi din casă pe fereastră, dulapuri, noptiere, calculatoare, vase, platouri, pahare. Noul cu noul, vechiul cu vechiul. Adevărul e că acest obicei e pe cale să dispară, având în vedere criza, care la Napoli a luat o amploare vizibilă.
Oraşul unde trăiesc a pierdut entuziasmul caracteristic, iar speranţele unui Nou An sunt aidoma buzunarelor goale. Oraşul a fost puţin şi prost împodobit: administraţia comunală a spus că nu are bani şi că evită să se lupte cu mafia locală. A mai spus şi că timpurile de acum necesită cumpătarea, sobrietatea: opulenţa nu mai e la modă.
Revelion în Sicilia. „Acum ne povestesc italienii care se duc în România cât de bine se distrează”
Poleiala specifică sărbătorilor e de prost gust, şi de când cu chinezii e şi mai kitch. Produse ieftine, marfă de calitate îndoielnică, imitaţii. Totuşi, străzile au fost pline, iar magazinele deschise şi duminica, ofertele şi reducerile din abundenţă. Se pare că lumea cumpără, sau mai bine zis caută: precum ogarii cu nas ascuţit aşa şi napoletanii caută chilipirul, ocazia, gratuitatea.
Fiindcă sărbătorile sunt sacre, cadourile trebuie luate, e musai, e obligatoriu: măcar o atenţie, un fleac, ceva. Cinci euro, zece euro, gratis.
Românii sunt printre victimele crizei. Nu se mai găsesc locuri de muncă. Salariile, deja mici faţă de Nord, au devenit simple miraje. Mulţi au plecat. Alţii au plecat doar de sărbători.
Cum am petrecut Revelionul: „În România e întotdeauna mai frumos”
Pentru cei care au decis să rămână aici, totul e “modul în care te raportezi la italieni şi la Italia, adică“, îmi spune G., din Cluj, “depinde de cât timp trăieşti in Italia: Cu timpul, nu îţi mai pui multe întrebări despre sărbătorile lor şi sărbătorile noastre. Sunt sărbători şi atât.“
Pe mine, de obicei în preajma Crăciunului, mă apucă nostalgia. Dorul acela teribil, o durere amestecată cu amintiri din trecut. De obicei mi se face poftă de sarmale, de salată boeuf, deşi gătesc exclusiv meniul italian. Anul ăsta mă consider norocoasă: pe lângă linguine cu homar am pregătit şi salată boeuf iar la Revelionul petrecut la Vicenza cu prieteni italieni, mama a dus sarmale făcute cu foi de varză pregătite de ea. Ivana îmi spune că “îmi lipseşte zăpada.“
Da, şi eu nu mai contenesc să le povestesc italienilor de fulgii mari din poveste care cad în decembrie în Bucureşti, de zăpadă, de decoraţiunile de la Universitate…
Tot Ivana îmi spune că a sărbătorit cu prietena ei italiancă de Crăciun acasă la ea, iar de Revelion în Piazza Plebiscito, cu prietena ei şi un grup de italieni, plus o braziliancă.
Dorina Iancu, din Bucureşti, îmi spune că a petrecut Crăciunul la un restaurant italian, împreună cu italienii, iar Anul Nou acasă (în Italia) şi a băut şampanie la ora 00.00 a României, conectată pe Skype cu familia şi apoi a mai băut şi la ora 00.00 a Italiei.
Şi George a băut şampanie la ora Italiei, însă s-a gândit şi la România cu o oră mai devreme, când şi-a sunat rudele pentru a le face urările de An Nou .
Carmela Lauro, din Castelammare, e căsătorită cu un român. Îmi spune că a sărbătorit cu rudele soţului la Scafati: în Ajun a mâncat salam, cârnaţi, varză murată, castraveţi, roşii, faimoasa salată. Sarmale cu mămăligă. Carne şi peşte la grătar, cartofi prăjiţi, şi cozonac!
Planuri pentru la anul? Eu aş vrea să învăţ latina şi să recitesc toată filosofia. Să mă las de fumat. Lucruri practice. Ivana îşi doreşte să petreacă ca anul ăsta. G. nu ştie cum va fi. Să sperăm că va fi bine, că Soarta va începe să ne trateze bine şi că va începe o viaţă fericită, cum zicea Leopardi.
Ruxandra Drăgoescu
