Luptătorul de kickboxing Corneliu Sucilea a plecat din România pentru a face carieră sportivă la profesionişti, dar a trebuit să treacă peste multe obstacole. Destinul lui poate fi subiect de film. Ajuns în pragul disperării, fără un ban şi un loc decent unde să doarmă, a intrat într-o sală de sport din Roma şi a cerut să intre în ring. A dat dovadă de multă ambiţie şi talent. După câţiva ani a ajuns cunoscut şi în afara Italiei, unde a participat la turnee care i-au adus sute de mii de euro câştig. În prezent este un prosper om de afaceri.
Corneliu Bartolomeo Sucilea are 36 de ani şi este originar din judeţul Timiş. A plecat din ţară în urmă cu cincisprezece ani, hotărât să practice kickboxing la nivel profesionist.
"Începusem să-l practic în ţară, la nivel amatorial. Nu exista atunci o federaţie, nu existau competiţii bine organizate şi în plus, noi, cei care practicam acest sport eram consideraţi ca un fel de bătăuşi, golani. Eu chiar nu am avut niciodată gândul să învăţ şi să practic acest sport pentru a-l pune în aplicare pe stradă. Aşa erau concepţiile oamenilor pe atunci. De asta m-am şi hotărât sa plec, deşi familia mea nu o ducea rău din punct de vedere material."
Corneliua plecat în 1997, cu gândul de a ajunge la Roma. A reuşit după ce a fost nevoit să treacă fraudulos, neavând posibilitatea de a obţine o viză.
În capitala Italiei nu a găsit ceea ce spera. A fost nevoit să doarmă sub poduri, să mănânce la Caritas şi să treacă prin momente dificile. "Am trecut în Ungaria legal, după care cu camioanele spre Austria şi apoi Italia. Am fost ajutat să ajung la Roma. Aici însă nu am găsit ceea ce speram şi pentru o bună bucată de timp am dus-o rău de tot. Nu aveam un loc de muncă şi cine să mă ajute iar de aici au decurs toate necazurile. Am dormit şi pe cartoane, sub poduri, am mâncat când am apucat sau pe la Caritas. Şi acum am "tessera" (n.r. legitimaţia) cu care intram acolo. O păstrez aşa, ca amintire."
"I-am cerut antrenorului să mă pună în ring"
Începutul carierei sportive în Italia a venit după un moment de disperare. Ajuns la capătul răbdării, a intrat într-o sală de sport şi i-a cerut antrenorului să-l pună în ring, să arate ce poate. De atunci viaţa sa a intrat pe un drum bun.
"E puţin cam jenant să povestesc acel moment. Eram disperat, nu mai mâncasem de o zi, nu aveam niciun ajutor. Ceea ce nu-mi doream era să fiu judecat de familie, de prieteni, să mi se spună că sunt un falit. Aveam gânduri sinucigaşe.
Eram în acea zi în zona Arco di Travertino şi zărind o sală de sport, mi-am luat inima în dinţi şi fără să am un ban, am intrat. Acolo am explicat cum am putut că sunt şi eu sportiv, că practic box şi kickboxing şi că aş vrea să mă antrenez. I-am cerut antrenorului să mă pună în ring. A acceptat, să vadă de ce sunt în stare. Am luptat cu mai mulţi sportivi de acolo şi eram atât de îndârjit că a trebuit să mă oprească de câteva ori. "Piano, piano" îmi spunea mereu şi mă oprea din luptă. De atunci viaţa mea a luat o întorsătură favorabilă."
Lupte şi bani
Românul a participat în următorii ani la numeroase turnee profesioniste. A început cu boxul, la concursuri mici pentru ca în final să ajungă la partide unde se câştigau sute de mii de euro. Nu a vrut să ne vorbească prea mult de câştigurile reale pe care le-a avut, dar ne-a povestit cu mare entuziasm de fanii pe care şi i-a făcut chiar şi în afara Italiei.
"Da, recunosc că am câştigat foarte mulţi bani din luptele profesioniste. Se ajungeau şi la câştiguri nete de o suta de mii de euro şi nu au fost puţine. Nu vreau să comentez prea mult despre asta, aveam un manager, un agent care se ocupa de tot.
Era fantastic omul ăla, ştia să scoată bani din orice. Şi mănuşile cu care boxam le vindea la preţuri incredibile. Mai mult aş vrea să vă spun despre fanii mei, pe care îi aveam şi în Franţa, nu mai spun aici, în Italia. Nu ştiu cum ştiau de mine, nu mă ocupam eu de publicitate. Cert este că erau mulţi copii care mă iubeau. Da, pot spune că viaţa luase o întorsătură grozavă."
Corneliu a ajutat şi pe alţi sportivi români să evolueze, dar cu multă modestie ne-a cerut să nu exemplificăm. Vrea să ştie că a ajutat fără să se laude cu asta. "Ulterior am organizat turnee la Timişoara, am sponsorizat deplasările unor sportivi la diferite competiţii."
Om de afaceri
În prezent, Corneliu Sucilea nu mai practică kickboxing-ul decât la sală, pentru a se menţine în formă. S-a ocupat de numeroase afaceri, este proprietar împreună cu soţia sa a unui salon de înfrumuseţare din Roma, are o firmă de construcţii de case din lemn în România şi este pe punctul de a deschide în luna octombrie un alt salon de coafor.
"În prezent nu mai practic sportul decât pentru menţinere. Am încercat o grămadă de afeceri. Din unele am ieşi bine, altele mai puţin. Acum am un salon de coafor la Roma, a fost visul soţiei mele, care merge foarte bine şi sper ca luna viitoare să mai deschidem unul. Vreau să iau legătura cu discotecile româneşti, să sponsorizăm concursuri nu doar sportive ci şi de frumuseţe, să ajut şi alţi români."
Andi Rădiu
Corneliu Sucilea
Dianaco Life Style
via Val D'Ossola nr. 64
Roma, zona Montesacro
tel. 06 64 49 54 51
