Daniel Găluşcă, unul dintre cei mai vechi sindicalişti români din Italia, funcţionar la Feneal Uil Torino din 2005, spune că de când activează în sindicat s-a întâmplat să primească ameninţări, dar niciodată nu a fost agresat.
«Voalat, au fost ameninţări. De la muncitori care au impresia că denunţul făcut nu merge atât de repede pe cât ar dori, sau din partea firmelor”cinstite”, de la care am primit ameninţări, dar şi reclamaţii la carabinieri. Din partea firmelor „cinstite” vin multe ameninţări, dar sincer nu prea le-am luat prea serios în seamă.»
EXCLUSIV / Sindicalist român bătut cu bestialitate la Bernareggio: „A fost un avertisment pentru activitatea mea sindicală”
Tentative de mită? Ţi-a oferit cineva bani să rezolvi sau să nu te implici în ceva? «Da, dar le-am răspuns că sunt deja plătit pentru ceea ce fac şi oricum eu apăr drepturile muncitorilor şi nu al firmelor. Am încercat mereu să păstrez o anumită distanţă între mine şi firmă… dacă azi mergeam să mâncăm împreună ca să discutăm anumite probleme şi plătea firma, data următoare am plătit eu.»
Cum e situaţia acum pe piaţa muncii? Ce probleme principale sunt? «Locurile de muncă sunt tot mai puţine, şomajul se termină repede, multe, foarte multe falimente şi mulţi patroni concediază angajaţii ca să-şi deschidă firme pe numele lor, să devină „artigiani”»
Românii în ce situaţie sunt? Mai rea decât a italienilor? Pleacă acasă sau în alte ţări? «Au început să plece şi italienii, românii care au chef de muncă şi nu-şi mai găsesc pleacă în Anglia, Germania, Elveţia sau chiar şi Austria, iar ca „ultima spiaggia” se întorc în România. La Torino în Cassa Edile, de la 24.000 de muncitori acum 3-4 ani am ajuns la 9.000. Fiind şi delegat la patronatul Ital Uil, mă ocup şi de dosare de şomaj şi anul trecut, numai eu am făcut 357 de dosare de şomaj… Este o situaţie critică.»
Sorin Cehan
