Am sperat şi eu, ca mulţi alţi români, că, după publicarea în diferite jurnale a criticilor şi cererilor de demisie adresate ambasadorilor din ţările în care s-au semnalat încălcări grave ale unuia dintre drepturile fundamentale garantate de către Constituţia României – şi anume, dreptul de a alege – ceva să se întample şi să vedem că cei vizaţi îsi depun, cu demnitate, demisia.
N-a fost să fie aşa, din păcate, nici unul dintre cei vizaţi nu a dorit să-si părăsească funcţia cu onoare. Păcat, ar fi fost o modestă reparaţie morală pentru miile de români care au stat între 6 şi 9 ore la coadă pentru a vota şi, la final, în locul ştampilei de vot, să primeasca gaze şi bastoane!
Ba chiar unii dintre ambasadori au tratat cu superficialitate şi chiar cu un pic de aroganţă aceste acuzaţii, continuând să arunce vina ba pe Titus Corlăţean, ba pe BEC, in fine, pe oricine altcineva decât pe propria persoană. Fuga de raspundere şi scoaterea castanelor din foc cu mâna altuia pare a fi un sport practicat pe scara largă în rândul politicienilor noştri.
D-na ambasador Dana Constantinescu este o figură oarecum specială în acest cor, domnia sa jurând pe roşu că n-are nici cea mai mică vină pentru ceea ce s-a întamplat (nici în primul tur şi nici în al doilea) şi că suntem noi răi, cei care o criticăm şi că vrem să stricăm echilibrul comunităţii românesti din Italia, echillibru cu greu obţinut probabil de către domnia sa, în urma numeroaselor participării la cinele festive organizate de un pumn de asociaţii româneşti mai mult sau mai puţin interesate de favorurile pe care le-ar putea eventual obţine de la simpatica noastra ambasadoare.
Într-un moment de beatitudine narcisistică, domnia sa chiar îi acuza pe cei care i-au cerut demisia că ar face astfel cariera pe spinarea nevinovaţiei domniei sale, care nici usturoi n-a mancat şi nici gura nu-i miroase!
După care, d-na Constantinescu critică cu vehemenţa toate ziarele care si-au permis să puna la dispoziţie spaţiu acestor critici surori de sange cu lez-majestatea şi le si penalizează cu tăierea oricarui raport cu acestea.
Totuşi, două randuri mai jos, ambasadoarea, referindu-se la împărţirea comunităţii româneşti în „yes-mani” şi „no-mani” (în urma acestor critici), declară senină că „nici un român din Italia nu este mai puţin român decât alţii”.
Pai, d-na ambasadoare, nu prea sunteţi coerentă! Tocmai i-aţi discriminat pe cei care îndraznesc să vă aducă vreo critică, cât de mică!
În plus, o să vă dovedesc cu documente că nu vă pasă nici cât negru sub unghie de românii pe care îi „păstoriţi”: în data de 21 decembrie 2013 v-am trimis o scrisoare deschisă din partea unui grup de români destul de însemnat (Românii din Italia Împotriva Super-Imunităţii) şi la care nici măcar nu v-aţi sinchisit să răspundeti cu „am primit mesajul dv. si nu ne pasa!”, deşi era vorba despre lucruri extrem de grave ce se întâmplau în Parlamentul României, în data de 10 decembrie, zi care a fost apoi botezată de către presă drept marţea neagră.
https://www.facebook.com/groups/superimunitate/504821076298678/
Acuzele ce v-au fost aduse nu sunt de ordin penal, ci moral. Dacă privim lucrurile din punctul dv. de vedere, vom constata că, deşi ştiaţi foarte bine că, în urma neaprobării cererii dv. pentru un anumit număr de secţii de votare şi în urma neaprobării suplimentării secţiilor de votare pentru turul 2, deşi ştiaţi foarte bine că drepturile românilor, garantate de Constituţie, vor fi călcate în picioare, totuşi aţi tăcut mâlc pentru că, nu-i aşa, era mai important fotoliul dv. decât drepturile a mii de români.
Acestea fiind spuse şi având în vedere nu doar că nu aveţi de gând, nici pe departe, să vă prezentaţi demisia, dar nu aveţi de gând nici măcar să prezentaţi scuze românilor pentru cele întâmplate, mi-am permis să-i trimit o nouă cerere preşedintelui ales, d-l Klaus Iohannis, de a-i demite, imediat ce va fi instalat la palatul Cotroceni, pe toţi ambasadorii români din ţările în care dreptul la vot a fost încălcat cu bună ştiinţă.
Dan Popa
membru fondator şi purtător de cuvânt
grupul de acţiune Românii din Italia Împotriva Super-Imunităţii