A sunat clopoțelul și pentru copiii românilor din Italia. Cu mic, cu mare la deschiderea anului școlar s-au prezentat de la începutul săptămânii trecute la școlile primare, gimnaziale și liceale. În regiunile din nordul Italiei clasa I a început în 12 septembrie, în sud în 13 sau 14, în 17 peste tot elevii, învățătorii și profesorii erau prezenți în clase.
Pentru copiii care au pășit pentru prima dată la școală emoțiile au fost mari, iar surprizele pentru părinți și mai mari. Noile metodologii aplicate din acest an în învățământul primar sunt surprinzătoare și pentru părinții italieni. Copilul are șapte manuale și nouă caiete și patru învățătoare. Nu mai este ca pe vremuri cu abecedarul și matematica! Noua programă prevede pentru copiii de cinci ani și jumatate, șase 27 de ore săptămânale. Astfel copilul merge la școală de luni până sâmbătă între orele 8.30 și 13.30, cu două sâmbete libere pe lună. În Italia, manualele sunt cumpărate de către părinți în funcție de venitul părinților. Dacă în clasele primare sumele sunt acoperite de școală, nu același lucru se întâmplă la școlile medii, liceale sau private. Pentru un copil în clasa a VI-a suma dată la librărie poate depăși 200 de euro pentru manuale și 70 de euro pentru caiete, necesarul fiind de 63 de caiete pentru un an școlar. Ghiozdanul, creioanele, pixurile, creioanele colorate, ascuțitorile, radierele, liniile, echerele, compasul, penarul, foarfecele, lipiciul, coperțile cărților și caietelor și așa mai departe pot depăși 100 de euro.
În plus, copiii din școala primară trebuie să aducă șervețele, săpun, să aibă un rând de haine de schimb, precum și îmbrăcăminte pentru activitățile sportive.
Pentru adolescenții de liceu cheltuielile ajung și la 800 de euro pentru începutul anului școlar, manualele atingând și cifra de patru sute de euro. Acestea nu pot fi folosite de la un an la altul pentru că se schimbă programa școlară și nu mai sunt valabile. De asemenea, institutele tehnice au prevăzut în liste diverse materiale tehnice necesare studiului.
Anul acesta aproximativ 20.000 de elevi români sau de origine română au fost înscriși în clasa I, dintr-un total de aproximativ 60.000 de elevi de origine română care frecventează învățământul public italian. Mare parte sunt născuți în Italia sau aduși la vârste mici, astfel încât au frecventat grădinițele italiene. Părinții s-au declarat șocați de numărul de manuale și caiete dar speră ca totul să fie bine.
“ Nu este ca la noi, aici nici un copil nu merge cu flori la școală, atmosfera sărbătorească există în sufletul nostru, este ca un al doilea botez; îmi este teamă de primele zile de școală, până se va obișnui acestui ritm. Nu reușesc să îmi imaginez o ședință cu părinții cu patru învățătoare: una predă literatura și limba italiană, una matematica și științele naturii, una limbile străine și una religia catolică. În primele trei zile de școală au colorat și au început să scrie “ IO SONO CLAUDIA”! Nu cum am învățat noi literă cu literă, cifră cu cifră! Va trebui să o ajut fiindcă mă tem că va învăța greu să scrie direct în propoziții” a declarat Vasilica Olariu din Cefalù. Am întrebat-o pe Sofia, o fetiță de cinci ani și jumătate ce i-a plăcut cel mai mult în prima zi de școală și răspunsul ei a fost: “învățătoarea mi-a dat două acadele foarte bune”. Cu o seară înaintea începerii școlii nu putea să adoarmă fiindcă simțea că nu este pregătită pentru școală: „mama, cum o să mă duc la școală dacă nu știu încă să scriu, să citesc? Nu știu toate capitalele din Europa!”.
Gina Pricopie este în primul an la liceul lingvistic din Bologna și spune: „eu am ales acest liceu pentru că vreau să studiez limbile străine; în vacanță am fost în România la Brașov și am făcut meditații cu o studentă la germană și engleză, fiindcă aici se studiază destul de puțin în clasă. Sper să fiu bine pregătită, să reușesc să mă descurc iar în caz de nevoie pe mail sau pe skype să continui lecțiile private din România fiindcă aici nu îmi pot permite. Mama lucrează îngrijitoare la o bătrână și tata în construcții, dar cu criza care este nu putem să ne descurcăm foarte bine. Mai am doi frați mai mici, așa că toți banii strânși pentru zile negre s-au dus la începutul lui septembrie”.
Antonio este în ultimul an într-un liceu privat din Bari și părinții plătesc aproximativ 3.000 de euro taxa școlară. El beneficiază de calculator pentru învățat și teme, eliminându-se astfel cărțile tipărite fiind folosite cele în format digital.
În plus, în Italia există anumite școli public-private care prevăd recuperarea anilor scolastici pierduți din cauza repetenției. Școlile italiene iau măsuri împotriva abandonului școlar însă situația rămâne delicată. Abandonul școlar în privința elevilor de origine română este minim conform statisticilor Ministerului Educației italian din anul 2010, iar prezența elevilor la cursurile de limbă română acolo unde sunt posibile este permanentă pe parcursul anului școlar.
Crina Suceveanu