Un român rezident la Roma a reuşit să obţină gestiunea unui bar într-o zonă foarte apropiată de Vatican, unde numărul turiştilor străini este foarte mare. Exigenţele pe care trebuie le respecte într-un asemenea loc nu sunt o problemă pentru conaţionalul nostru, iar clienţii pleacă de cele mai multe ori satisfăcuţi de serviciile localului. Mulţi clienţi străini, când aud că poatronul e român, devin foarte prietenoşi!
Cătălin Ungureanu s-a născut la Piatra Neamţ, are 27 de ani şi de puţin timp este titular al localului în care a lucrat de la începutul venirii în Italia. În 2004 a venit pentru prima dată la Roma, iar cu un an mai târziu, datorită unor chestiuni "sentimentale" s-a hotărât să se stabilească definitiv. «Primul meu "contact" cu Italia l-am avut în vara anului 2004 când împreună cu prietena mea de pe atunci, am venit într-o vacanţă la Roma. La începutul anului 2005, prietena mea trebuia să se transfere cu studiile la Roma, alăturându-se familiei care era deja stabilită acolo cu mulţi ani înainte. Eu rămăsesem cu o mare dilemă: să las totul şi să plec sau să rămân în ţară unde începusem să-mi clădesc un viitor sigur si un anumit statut social? Ce credeţi că am facut? Ei bine, uneori sentimentele sunt mai puternice decât raţiunea şi după terminarea unor cursuri am aterizat la Roma»
"Majoritatea românilor au cam aceeaşi poveste"
Odată cu decizia de a-şi începe viaţa la Roma s-a confruntat cu problemele pe care le întâmpină majoritatea românilor ajunşi în peninsulă. «Ajuns în Italia a început ceea ce eu numesc "povestea comună a fiecărui român venit aici". Mă izbeam de o realitate diversă de ceea ce îmi imaginam, trebuia sa iau totul de la zero, limba, lipsa prietenilor, căutarea unui loc de muncă. Cred că e inutil să povestesc, majoritatea românilor, din acest punct au cam aceeaşi poveste. Am încercat să-mi caut de lucru în domeniul meu dar cum în aceea perioadă era dificil cu actele, nimeni nu risca să angajeze pe cineva care trebuie să facă o muncă de teren fără documente în regulă.»
Norocul i-a surâs şi Cătălin a fost angajat la un bar din apropierea Vaticanului, exact după moartea Papei Ioan Paul al II-lea. Deşi nu mai lucrase niciodată într-un asemenea loc, a reuşit să se adapteze şi să fie angajat permanent. «Mă resemnasem şi acum îmi căutam orice de muncă. O rudă de-a mea îmi găsise pentru câteva zile ceva de muncă la un bar de lângă Vatican. De precizat că era exact după moartea Papei, cu enormele cozi ce se creaseră în jurul pieţei San Pietro. Eram foarte emoţionat şi speriat în acelaşi timp, pentru că nu ştiam exact ce-o să fac acolo, limba nu o stăpâneam îndeajuns şi nu mai lucrasem niciodată în acel domeniu. Mi-am luat inima în dinţi şi a doua zi dimineaţă, la ora 5, eram deja în punctul în care trebuia să ne întalnim cu patronii. În momentul în care ne făceam loc prin "marea" de oameni adunaţi să aducă un ultim omagiu Papei mă întrebam: oare mă voi descurca? Ce trebuie să fac? Cum o să mă înţeleg cu ei? Şi iată-ma prins în confuzia creată de barul plin de pelerini, lucrând robotic, încercând să îmi găsesc o explicaţie la cuvintele pe ce nu le înţelegeam. Prima zi de lucru se încheiase după 13 ore de muncă continuă. În final, am fost angajat şi după circa 8 luni prinsesem destulă experienţă pentru a lucra singur pe o tură.»
Pe cont propriu
Decizia patronilor de a transfera gestionarea barului către o altă persoană a fost momentul cel mai important pentru Cătălin. Datorită faptului că se dovedise priceput şi încrederea pe care o câştigase i-au permis să obţină acordul cu patronii şi să înceapă activitatea pe cont propriu.
A fost nevoie însă şi de un efort financiar destul de consistent. "După aproape 5 ani petrecuţi în bar, cu bune şi rele, cu umilinţe dar şi cu multe laude, am avut şansa de partea mea. Spun asta pentru că în ciuda caracterului foarte dur al patronilor, în momentul când aceştia au decis să renunţe la activitate, datorită vârstei înaintate, mi-au propus mie să preiau toata afacerea. Am discutat cu familia, am împrumutat o sumă consistentă şi de anul trecut din iunie, am pornit la drum pe cont propriu. Între timp, de fosta mea prietenă, cea pentru care venisem în Italia, mă despărţisem.»
Program dur
Deşi programul este lung şi obositor, Cătălin este mulţumit şi satisfăcut de schimbările pe care le-a făcut în local, precum şi de relaţiile cu clienţii, mai ales cu cei străini. «Programul e destul de dur. Deschidem la ora 6 dimineaţa şi închidem la 19.30 fără întrerupere. La început era mai greu, acum ne-am obisnuit. Cât despre schimbări, cred că e mai bine să lăsăm la aprecierea clienţilor să decidă dacă sunt schimbări majore în bine.
Noi credem că da, pentru că tot ceea ce facem şi tot sacrificiul pe care îl depunem e din inimă şi cu multă seriozitate. Relaţiile cu turiştii, credem noi că sunt deosebite, deoarece îi întâmpinăm cu ospitalitatea tipic românească, profesionalism si seriozitate.
Şi vreau să vă precizez un lucru în legatură cu turiştii, menţionând că spun asta nu în defavoarea italienilor sau să fiu partinitor cu noi românii. Mi s-a întâmplat nu numai odată, ca turiştii, în general cei veniţi cu navele de croazieră, când aud că sunt român să-şi schimbe atitudinea şi să devină mult mai prietenoşi, motivând că cele mai bune servicii în vacanţa lor, le-au avut de la personalul românesc de pe nave.
Lumea care intră la noi se simte bine. Îmi amintesc de un grup de scoţieni veniţi în toamna anului trecut, care, după ce mi-au terminat un butoi de bere, au început să cânte şi să danseze în bar, fluturându-şi kilt-urile şi fotografiindu-se cu toţi cei care intrau în bar. Şi asemenea momente sunt destul de multe.»
Planuri de viitor? «Viaţa m-a învăţat că oricâte planuri ţi-ai face, nu întotdeauna ţi se îndeplinesc, poate îţi ies mai bine sau mai rău. Îndemnul meu este să luăm lucrurile asa cum vin. Nu se ştie niciodată ce te aşteaptă… "carpe diem!"»
Andi Rădiu