„A crea înseamnă a te elibera de greutatea materiei din care ești alcătuit, penetrând ușor în lumi nebănuit de frumoase, pline de lumini, culori, forme și mister”, scrie Ionel Alexandrescu, din Torino, pe site-ul său de prezentare.
Sunt cuvintele unui artist român care, în cei 14 ani de când trăiește în Italia, a fost premiat la numeroase expoziții de sculptură și pictură, ultimele chiar în această vară, în Italia și Franța. De-a lungul celor 14 ani, românului i s-a recunoscut valoarea artistică prin invitațiile și premiile pe care le-a obținut la multe evenimente culturale, nu doar din Italia. Regretul artistului este că din țară nu i-a venit niciodată vreo invitație.
„Statul român ar trebui să încurajeze artiștii aflați în afara țării. În afară de faptul că sunt niște excelenți profesioniști, au acumulat de-a lungul timpului multă experiența iar valoarea lor a fost mereu premiată.” a ținut să precizeze artistul.
30 ani de carieră
După terminarea Academiei, artistul a lucrat la Palatul Cotroceni și Casa Poporului. „Acolo au lucrat peste 2000 de sculptori, pictori sau restauratori care, deși erau foarte bine plătiți, nu se simțeau cu adevărat împliniți din punct de vedere artistic. Atunci arta a fost schingiuită. Trebuia însă să te adaptezi vremurilor.” recunoaște Ionel Alexandrescu.
În anul 1993 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România iar un an mai târziu pleacă din țară, în Germania. „A fost prima ieșire în afara țării, în 1994, care mi-a oferit experiențe noi. Am lucrat la o firmă germană, sculptură monumentală în oțel inoxidabil în Germania la Wurumberg, alături de celebrul sculptor Peter Jacobi.”
Cinci ani mai târziu, în anul 1999, pleacă definitiv în Italia, la Torino, iar în anul 2000 începe să lucreze restaurator de mobilă antică. „O altă experiență frumoasă. A face restaurare de mobilă veche, valoroasă, nu e la îndemâna oricui. în acest domeniu nu sunt foarte mulți profesioniști, și nu doar din acest motiv, sunt foarte bine plătiți. Sector acesta necesită cunoașterea mai multor meserii și totodată îmbinarea lor.”
„La acea firmă am lucrat mai mult de doi ani și jumătate, am avut destul de multe satisfacții pentru că am fost apreciat pentru ceea ce am făcut. Cu toate acestea nu era un loc care să te facă să crești din punct de vedere artistic.
Simțeam că mă plafonez, deși, repet, lucrul pe care îl făceam era apreciat. Se luau lucrări grele, care până la venirea mea erau refuzate tocmai pentru că nu erau siguri că pot duce la bun sfârșit lucrarea. Am hotărât să plec și să mă dezvolt pe cont propriu.” ne-a povestit artistul.
În anul 2003, Ionel Alexandrescu deschide la Torino propriul atelier de sculptura și restaurare: „Arte e restauro”, situat în via Giorgio Bidone, nr.14 bis. „A fost greu la început, trebuie să recunosc. Nu aveam o clientelă formată, m-am „luptat” cu fluturașii de publicitate și pentru a mă face cunoscut.
Am avut norocul să întâlnesc și să colaborez cu câțiva arhitecți cărora le-am executat lucrări de restaurare și sunt convins că au fost foarte mulțumiți pentru că m-au recomandat și altor persoane. Dacă e să adaug că pentru ceea ce fac este și un raport cinstit calitate-preț, se poate înțelege de ce acum am foarte mult de lucru” adaugă râzând Ionel Alexandrescu.
Pe site-ul artistului, www.ionelalexandrescu.com, pot fi văzute foarte multe dintre creațiile sale, precum și prezențele, numeroase, la evenimente culturale, expoziții sau concursuri.
De asemenea există și o listă impresionantă de premii, ultimele, primite chiar în această vară, la Castello Tesino, în provincia Trento, simpozion recunoscut ca fiind printre cele mai importante în Italia. ”În Trento am fost declarat câștigător al concursului și am primit premiul și din partea publicului. E o premieră, pentru că în 12 ani de când există acest simpozion de sculptură, nimeni nu a mai primit ambele premii.”
”Am remarcat-o de cum am intrat…îmi place”
”Unul dintre momentele cele mai emoționante pentru mine a fost la ”Bienala di Venezia”, unde am participat la pavilionul Torino ce s-a desfășurat in decembrie 2011/ ianuarie 2012. Acolo, printre mulți artiști și personalități culturale și politice, a venit faimosul critic de artă Vittorio Sgarbi. Acesta s-a apropiat de mine, s-a uitat la sculptura mea și mi-a spus: ”Am remarcat-o de cum am intrat…îmi place”, după care s-a interesat despre mine, despre țara de origine șidespre activitatea mea artistică.” ne-a povestit sculptorul.
„Arta a devenit pentru mine ca un drog. De fiecare dată când lucrez, simt că arta îmi dă aripi. Tot ceea ce fac e din pură plăcere și dorință. Cred că ăsta e unul din secretele mele.” ne explică artistul.
„Atât de mult îmi iubesc meseria că sunt în stare să sculptez orice îmi pică în mână, lemn, metal, piatră, în ipsos, gheață, chiar și o bucată de săpun. Apropo de asta aș adăuga că am participat la Cortina d’Ampezzo și la câteva concursuri de sculptură în gheață.” a adăugat românul. „Un mic regret există” a mai ținut Ionel Alexandrescu să completeze.
„Statul român ar trebui să ne încurajeze mai mult. Nu să ne dea bani, să nu se înțeleagă greșit. Ci să ne promoveze, să ne ajute măcar la nivel de publicitate. Sunt destule filiale ale Institutului Cultural Român unde se pot organiza expoziții, reuniuni, tot felul de evenimente culturale. Există destul de mulți artiști români în Italia, cel puțin, care ar trebui identificați și promovați.”
Andi Rădiu