A început să lucreze în bucătărie de la vârsta de 14 ani ”pentru că era atras ca un magnet de locul ăla”. Apoi, la nici 18 ani, printr-o împrejurare fericită pentru el, s-a trezit în postura de chef la un restaurant renumit din Bucureşti, deşi abia terminase şcoala de bucătari. În prezent are 27 de ani şi a acumulat o experienţă deosebită în restaurante şi la evenimente gastronomice din România, Cipru, Letonia şi Italia. Visul său este să lucreze într-o echipă de bucătari care luptă pentru a obţine stea Michelin.
Cristian Măreţu, originar din Bucureşti, locuieşte în prezent la Jesi, în provincia Ancona împreună cu soţia şi copilul. A ales să se stabilească în Italia pentru a fi alături de mama sa, venită cu mulţi ani în urmă în localitatea marchigiană. ”Aş fi putut să aleg orice altă ţară, cu meseria mea găseşti de muncă peste tot, dar am preferat să fiu alături de mama mea”, ne-a spus el.
În prezent românul lucrează la diverse restaurante din zonă, fiind invitat şi la unele evenimente gastronomice. Deşi are o vârstă la care mulţi abia încep o carieră, Cristian Măreţu se poate lăuda cu experienţa acumulată. A intrat în bucătăria unui restaurant încă de la vârsta de 14 ani.
”Am un unchi care are un restaurant în Bucureşti şi i-am cerut să dau o mână de ajutor încă de când eram copil. Nu o făceam pentru bani, ci pentru că eram atras ca un magnet de locul ăla, de bucătăria restaurantului. Mi-a plăcut de mic copil să mă uit cum găteşte mama, iar când am intrat în bucătăria restaurantului am simţit că locul meu era acolo.” ne-a povestit el.
”La 16 ani deja lucram, eram plătit ca ucenic, mergeam la şcoală şi de acolo nu ieşeam cu colegii, ci mergeam la restaurantul unchiului meu.”, a mai completat el.
Un moment de cotitură în cariera sa a fost atunci când, la mai puţin de 18 ani şi cu şcoala de bucătari abia terminată, a avut posibilitatea să devină un adevărat chef.
”După ce am terminat şcoala de bucătari am decis să mă angajez la un restaurant mai de top. Am avut şansa să fiu angajat la restaurantul francez ”le Theatre” din Bucureşti. Acolo am putut să învăţ foarte multe, să particip la numeroase evenimente culinare dar am avut şi un noroc chior. Cel care era chef, că eu am fost angajat ca ajutor, a plecat şi patronul m-a întrebat dacă pot suplini pentru câteva zile până se găseşte altcuineva să îl înlocuiască.
Emigrația bucătarilor: «Dar ne vom întoarce, cu mentalităţi schimbate!»
Am spus că sunt sigur că voi reuşi cu brio. Şi aşa a fost. Am dormit acolo vreo câteva zile. Toată ziua în bucătărie şi foarte puţine ore de odihnă într-o cameră de serviciu. Serviciul mergea foarte bine, chiar au fost câteva evenimente mai deosebite în acea perioadă şi le-am trecut fără probleme. Atunci am căpătat încredere în mine.”, ne-a povestit Cristian.
A dorit să cunoască şi alte ţări şi a plecat în Cipru. ”Îmi doream parcă şi altceva. În primul rând am visat mereu să văd şi alte ţări, apoi doream să câştig mai mult. Un coleg de la restaurantul francez mi-a spus că a găsit un contract în Cipru, iar localul respectiv avea nevoie de un bucătar cu diplomă şi recomandare. Am plecat imediat, aveam toate documentele, inclusiv o recomandare de la restaurantul unde lucram, cel francez.”
În Cipru a avut parte din nou de o experienţă frumoasă. ”La restaurantul respectiv, din Cipru, am găsit un menu învechit şi destulă dezordine. L-am reorganizat în întregime. Patronul era în culmea fericirii. S-a umplut restaurantul de clienţi, care plecau mereu foarte încântaţi. Cunoşteam destul de multe reţete franţuzeşti şi italiene, iar asta m-a ajutat foarte mult.”
În Cipru a cunoscut-o pe cea care avea să devină soţia sa, o fată de vărsta lui, de naţionalitate letonă. ”În acel an am cunoscut-o pe soţia mea şi când ne-am hotărât să ne căsătorim am fost la ea acasă. Acolo am avut posibilitatea să lucrez în câteva restaurante şi să cunosc şi gastronomia locală. Am învăţat multe şi acolo”, ne-a declarat Marius.
Cristian s-a hotărât să se mute în Italia. ”Aş fi putut să aleg orice altă ţară, cu meseria mea găseşti de muncă peste tot, dar am preferat să fiu alături de mama mea”, ne-a spus el.
”Italia e o ţară cu o gastronomie incredibilă, primele din lume, dar, din păcate, bucătăria, din punct de vedere organizatoric şi administrativ are multe alte probleme. Nu e aceeaşi disciplină ca în bucătăriile din restaurantele româneşti, nu ai singuranţa plăţii ca cele din Cipru şi nu există dragostea pentru gătit ca cele din Letonia. Chiar dacă faci lucruri deosebite, nu vei găsi în fluturaşul de plată nimic în plus. În unele locuri nu eşti sigur că primeşti salariul complet sau la timp. Poate mi-am creat eu o impresie greşită, dar cam asta am întâlnit până acum.” a completat Marius.
L-am întrebat despre proiectele de viitor. ”Nu mă văd făcând altceva. Visez să cunosc gastronomia din cât mai multe ţări, să pot să lucrez în restaurante care sunt premiate cu stele Michelin. Urmăresc când am timp tot ce se dă la Tv despre bucătari şi alte culturi gastronomice. E clar că mi-aş dori şi restaurantul meu, dar pentru a face ceva de calitate şi care să fie apreciat, e nevoie de bani mulţi. Poate într-o zi acest vis mi se va împlini.” ne-a mărturisit Cristian.
Andi Rădiu
Citește și:
Bucătar de Top-Chef: «Tot respectul pentru diaspora»
