Cosmin este mândria mamei sale, care în Italia lucrează ca “badante”, dar şi a profesorilor care l-au încurajat şi apreciat mereu. “Premiu după aflarea rezultatelor? Mama mi-a dat o sumă de bani, cu care am putut să merg în excursie cu colegii la Budapesta”.
Una din persoanele care s-au bucurat cel mai mult de rezultatele lui Cosmin este profesoara lui de informatică, Nicolina Amici, care este şi directoarea adjunctă a Liceului E. Fermi. “Ne aşteptam la asemenea rezultate, pentru că ştim cum a învăţat Cosmin, mereu. Profesorii au apreciat atât lucrările lui scrise, cât şi dizertaţia orală. A susţinut cu strălucire examenele, care au fost dificile, el este mândria noastră.”
Profesoara Amici a avut ocazia să-l cunoască bine pe Cosmin, îndrumându-l timp de 2 ani: “Îmi amintesc că la început nici nu voia să aleagă informatica, nu era sigur. L-am întrebat dacă îi place matematica, mi-a răspuns afirmativ, şi i-am spus că va avea de-a face cu aceleaşi principii. Apoi, s-a îndrăgostit de informatică şi îl foloseam ca şi tutor pentru ceilalţi colegi ai săi. Într-o zi, câţiva elevi mi-au spus că vor să ridice o statuie în faţa liceului. Am întrebat pe cine ar trebui să reprezinte statuia, mi-au răspuns că vor un monument cu Cosmin. E o glumă, dar arată cât de ataşaţi au fost colegii de el, pentru că are o inimă mare, e generos, aşa a fost dintotdeauna”.
Cosmin este un băiat cu capul pe umeri: simplu, modest, dar hotărât: ne povesteşte cum a reuşit să obţină nota maximă la bacalaureat, dar şi ce planuri de viitor are.
A venit în Italia la sfârşitul clasei a opta, în 2008. Gimnaziul l-a terminat în localitatea Tămăşeni, de lângă Roma, în judeţul Neamţ.
“E adevărat, la început mi-a fost mai greu, nu ştiam decât câteva cuvinte în limba italiană. M-au ajutat mama şi mai ales bunica mea, prima din familie care a venit în Italia, la muncă. Am urmat şi un curs pentru străini şi în toamnă m-am înscris la Liceul cu profil ştiinţific din localitate”.
“Nu era hotărât cu privire la profilul liceului, iniţial s-a înscris la un liceu cu profil ştiinţific, apoi s-a transferat la cel cu profil de contabilitate. L-am ajutat cu limba franceză, aşa am avut ocazia să-mi dau seama cât este un elev model”, ne spune Gabriela Anuşca.
Primul an a fost unul de acomodare, dar din anul al doilea, Cosmin a început să remarce prin notele mari pe care le-a obţinut: “În ultimii trei ani de liceu, am avut mereu media 9”, ne spune tânărul, ale cărui materii preferate au fost în ordine: “informatica, economia, matematica, urmate de drept şi istorie”.
Deşi era cel mai bun din clasă, Cosmin a legat prietenii strânse cu colegii lui, atât români, cât şi italieni. “Nu, nu am fost un tocilar, pur şi simplu am ştiut şi am învăţat cum să-mi organizez bine timpul”. Organizarea timpului prevedea, mai ales în timpul vacanţei, şi un job: “am fost chelner şi mai dădeam şi meditaţii colegilor mei”.
Planuri de viitor? Bineînţeles, înscrierea la facultate. Din toamnă intenţionează să se înscrie la Facultatea de Economie din cadrul Universităţii “La Sapienza”, din Roma. Vrea să studieze sistemul bancar şi pieţele financiare.
Deşi se va forma profesional în Italia, şi-ar dori să lucreze, în viitor, şi în România: “Îmi imaginez un viitor împărţit între România şi Italia. Aş vrea să fac ceva util şi pentru ţara mea, atât acolo, cât şi aici. Mulţi vorbesc urât de români, nu prea avem o imagine frumoasă, de aceea noi am putea folosi propriile capacităţi şi succese pentru a îmbunătăţi imaginea comunităţii.
Cosmin urmăreşte evenimentele din România pe internet şi a văzut şi rezultatele obţinute de elevii români la BAC. “Nu se pune accent pe şcoală, pe învăţătură. E şi din cauza sistemului, a societăţii. Poate şi din cauza unor profesori, care nu îi încurajează pe tineri. Unii cred că pot face ceva în viaţă, fără să înveţe. Da, poate unii vor avea norocul să reuşească. Dar cei mai mulţi nu au şi nu vor avea prespective”.
Nu mai există nici severitate, mai spune Cosmin: “Aici, în Italia, odată ce ai intrat în şcoală, nu mai poţi ieşi decât la sfârşitul orelor de clasă. Dacă lipseşti, ai nevoie de o învoire sau de o declaraţie pe proprie răspundere, chiar dacă eşti major”.
l-am întrebat pe Cosmin ce crede despre românii din ţară, care îi critică sau îi ironizează pe emigranţi, numindu-i “căpşunari”. “Cred că au plecat cei care au avut curajul să ia viaţa de la capăt. Cu siguranţă, şi pentru mama, care acum lucrează ca badante, a fost greu. Poate ar fi vrut să facă altceva. Dar nu a fost vorba de ce putea face, ci de ce loc de muncă a putut găsi mai uşor. Fiecare are o şansă în viaţă şi este dator să încerce să-şi găsească propria stradă”.
Miruna Căjvăneanu