Comunitatea de afaceri a străinilor din Italia continuă să crească, dar efectul pandemiei îi reduce expansiunea. În prima jumătate a anului 2020, soldul între noile companii și cele care și-au închis porțile a fost de 6.119 de unități, ceea ce a ridicat stocul de companii străine la 621.367 de unități, cu 1% mai mult decât la 31 decembrie.
Dar în comparație cu aceeași cifră pentru 2019, cu toate acestea, progresul evidențiază un puternic „efect de încetinire” din cauza Covid-19: între ianuarie și iunie a anului trecut, soldul dintre deschiderile și închiderile companiilor străine a înregistrat 10.205 afaceri, cu 40% mai mult decât cifra din acest an, potrivit sestopotere.com.
Acest lucru rezultă din fotografia făcută de Unioncamere și InfoCamere cu privire la afacerile străinilor în perioada ianuarie-iunie a anului curent, pornind de la datele din Registrul companiilor de la Camerele de Comerț.
Cea mai mare concentrare de companii străine continuă să fie înregistrată în Toscana, unde 14,2% din toate activitățile economice provin din afara Italiei. Liguria (13,7) și Lombardia (12,6) sunt regiunile care urmează îndeaproape, împreună cu Lazio, Emilia-Romagna și Friuli Venezia Giulia (peste 12%). Cu mai mult de 10%, de asemenea, Veneto și Piemont.
Provincia cu cea mai mare rată de antreprenori străini rămâne cea din Prato, cu o pondere de 30% din totalul inițiativelor antreprenoriale locale. La distanța foarte mare (cu 17,3%) urmează Trieste, în timp ce alte patru provincii (Florența, Imperia, Reggio Emilia și Milano) sunt peste pragul de 15%.
În primele șase luni ale anului 2020, cele mai semnificative progrese au fost înregistrate la Roma (cu 832 de companii străine în perioada ianuarie-iunie), Milano (+515) și Torino (+499), care ocupă și primele trei poziții din punct de vedere al numerelor. numărul total de inițiative ale străinilor (respectiv 70.898 în capitală, 58.316 în capitala milaneză și 27.175 în regiunea Savoia).
Primele 10 provincii pentru creștere în prima jumătate a anului 2020 includ: Trapani (cu 4,7%), Rieti (3,1%), Brindisi (2,6%) și Fermo, Bolzano, Aosta, Matera, Viterbo, Cuneo și Forlì-Cesena cu o diferență între 2,4% și 2%.
Cea mai răspândită formă juridică rămâne cea a asociatului unic (475.000 de unități, egală cu 76,5% din total, o cotă mult mai mare decât media italiană, care în ultimele decenii a scăzut la aproximativ 52%). Puțin mai puțin de 100 de mii de companii străine adoptă în schimb forma societăților pe acțiuni (96.964 unități, 15,6% din total).
Activitățile în care s-au înregistrat cel mai mare număr de inițiative străine sunt comerțul (aproximativ 160 mii), construcții (120 mii) și cazare și catering (48 mii). Cu toate acestea, analizând incidența acestor realități asupra numărului total de companii care operează în Italia, sectoarele cu cea mai mare incidență a companiilor străine sunt telecomunicațiile (32,9%) și fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (unde ajunge la 32,9%). %).
Antreprenoriat individual
Limitând câmpul de observație numai la firmele individuale (singura formă juridică pentru care este posibilă asocierea unică a naționalității proprietarului cu cea a companiei), datele returnează o imagine clar structurată a originilor antreprenorilor străini. Cei mai mulți întreprinzători din această categorie vin din Maroc (cu 63.619 activități), urmați de chinezi (52.727) și români (52.014). Urmează Albania (34.020) și Bangladesh (30.528).
Analiza efectuată prin intermediul Registrului de afaceri relevă, de asemenea, profiluri foarte diferite de la o țară la alta în ceea ce privește crearea de grupuri teritoriale. De exemplu, comunitatea marocană – cea mai mare vreodată – nu este foarte concentrată la nivel teritorial, cu o prezență care atinge maximul la Torino, unde se bazează 7,1% din toate activitățile originare din țara respectivă.
Dimpotrivă, comunitățile mai mici – cum ar fi Egiptul sau Bangladesh – sunt notabile pentru o puternică tendință de concentrare teritorială, până la punctul în care doar la Milano sunt adunate 43,5% din toate afacerile cu un proprietar născut în Egipt și Roma. 42,3% din toți antreprenorii din Golful Bengal au luat rădăcină.
În același mod, se pot evidenția grupuri sectoriale legate de țările de origine ale proprietarilor: de exemplu, 85% din prezența Senegalului este în comerț, precum și aproximativ 70% din nigerieni, marocani și albanezi, în timp ce operează în construcții 59% dintre români și 40% dintre egipteni.