"Am sosit la Roma la 17 ani, am plâns mult în primele luni." Aşa a început povestea ei. A lucrat ca badante, apoi a studiat şi a devenit actriţă. Corina (nume de scenă Corinne) Jiga, originară din oraşul Victoria de lângă Făgăraş, înregistrează un nou succes în lumea filmului. După ce a jucat într-un film cu Carlo Verdone, acum este protagonistă într-un film cu un alt actor al momentului, Enrico Brignano.

În Italia a început ca îngrijitoare, astăzi este o figură cunoscută în cinematografia italiană. Corinne Jiga, actriţă şi model de 35 de ani, de pe 11 aprilie revine pe marele ecran alături de Enrico Brignano în "Ci vediamo domani" (Ne vedem mâine).

"Călătoria din Victoria la Roma – îşi aminteşte – a durat o săptămână, am traversat întreaga Europă înainte de a ajunge la mama mea. Pe vremea aceea, cu frontierele închise, nu era uşor să ajung în Italia din România. Aveam 17 ani şi frecventam ultimul an al liceului de biologie-chimie din oraşul meu, practic viitorul meu era deja scris, dacă aş fi rămas la Victoria aş fi devenit chimist şi aş fi lucrat la fabrica chimică care oferă locuri de muncă întregii zone".

"Dar destinul a vrut ca mama mea să vină să locuiască aici în Italia şi ca eu să o urmez. Am cerut viza pentru ca să pot veni şi am ajuns tocmai înainte de examenul de bacalaureat. A fost o mare neplăcere să abandonez studiile, pe care apoi le-am recuperat aici, dar aceea era o ocazie unică pe care nu trebuia să o las să-mi scape".

"Odată ajunsă la Roma eram fericită, pentru că mi-am regăsit mama, dar nu ascund că a fost şi foarte greu. Primele trei luni de viaţă aici le-am petrecut practic plângând, mama lucra şi eu îmi petreceam zilele singură, nu vorbeam italiana şi mă simţeam atât de mică faţă de acest oraş. Voiam să mă întorc acasă cu orice preţ, apoi Roma a devenit casa mea".

"Am început ca îngrijitoare"

"La fel ca toţi ceilalţi m-am adaptat şi eu, am început lucrând ca îngrijitoare, în casă cu o doamnă de 80 de ani, am lucrat la un complex sportiv pentru bătrâni, dar simţeam că aceea nu era viaţa pe care o voiam pentru mine, visam ceva mai mult, dar nevorbind bine italiana, mă simţeam constrânsă să fac aceste munci".

Schimbarea

"Într-o zi am decis să-mi schimb viaţa şi m-am înscris la o şcoală de actorie, dicţie şi dublaj. În principal am făcut-o pentru a învăţa italiana, dar şi pentru că în fond actoria îmi trezea curiozitatea şi mă atrăgea.

Am frecventat acea şcoală patru ani şi prin intermediul agenţiilor am început să lucrez ca model şi hostess pentru câteva evenimente, am avut diferite apariţii şi am jucat în câteva seriale de televiziune. Îmi amintesc că au fost necesare circa 20 de casting-uri pentru a primi prima slujbă".

"Cu Carlo Verdone a fost o întâlnire norocoasă, în timp ce filma "L'amore è eterno finché dura". Eu eram hostess în magazinul în care filmau scena şi în acel moment am prins curaj şi i-am dat CV-ul. Am făcut-o puţin aşa din joacă, gândindu-mă că nu mă va suna niciodată, însă într-o zi a sunat telefonul şi era el care îmi propunea să fac un dublaj şi apoi câteva luni mai târziu ne-am auzit din nou, pentru un rol în filmul său "Posti in piedi in Paradiso".

La casting erau numai fete rusoaice foarte frumoase şi foarte înalte, în acel moment m-am făcut mică şi voiam să plec, dar apoi m-au convins să rămân şi am făcut bine, fiindcă am fost luată".

O lume competitivă

"Din acel moment cinematografia a început să facă parte din viaţa mea, am jucat în alte filme cu Verdone şi acum mă găsiţi din nou pe marele ecran în "Ci vediamo domani", cu Enrico Brignano, în regia lui Andrea Zaccariello".

"Lumea cinematografiei este foarte competitivă, în special între noi tinerii. Este adevărat că până acum am interpretat roluri în care eram "românca" şi recunosc că mi-ar plăcea să joc altele, dar pentru moment nu-mi pot permite să refuz, am nevoie să lucrez.

Visez ca actoria să devină unica mea muncă, în special teatrul, dar pentru moment nu este aşa şi am nevoie de un câştig fix. De fapt acum lucrez ca vânzătoare la magazinul unui complex sportiv şi uneori vin acolo unii colegi din lumea cinematografiei. Iniţial îmi era ruşine să mă fac văzută, dar acum dacă mă întreabă "ce faci aici?" eu răspund "lucrez", nu fac nimic rău".

"Multelor fete de origine străină, care ca şi mine visează să facă carieră în acest domeniu, le dau un singur sfat: studiaţi, pentru că frumuseţea nu este de ajuns".

Samia Oursana