Cum este corect: rumeno sau romeno? Ce spune prof. Luisa Valmarin, cea căreia limba română i-a devenit pasiune și profesie.
Studiul limbii și literaturii române a jucat un rol fundamental în viața profesoarei Luisa Valmarin, încă de când era studentă și a decis să întocmească teza de licență despre Școala Transilvană.
Specialistă în filologie, în scurt timp s-a afirmat nu numai în lumea academică italiană, ci și în cea românească, cu care a menținut relații strânse de colaborare chiar și în anii grei ai regimului comunist.
Contribuția ei s-a dovedit a fi atât de prețioasă și decisivă în lumea culturală românească, până la punctul în care Universitatea din Alba Iulia a dorit să o onoreze atribuindu-i titlul de Doctor Honoris Causa.
Pe parcursul îndelungatei sale cariere universitare a ocupat catedra de limba și literatura română la Departamentul de Studii Romanice al Universității din Roma „La Sapienza”, unde a fondat și a condus revista „România Orientale”.
Numele său este legat și de cel al lui Constantin Udroiu, un intelectual cunoscut și apreciat atât în România, cât și în Italia, cu care s-a căsătorit în anii șaptezeci.
Doamnă profesaoră Valmarin, ați predat limba română la zeci de generații de studenți italieni, în peste cincizeci de ani. Ne puteți spune cum ați abordat studiul acestei limbi neolatine?
«Am început să studiez orice limbă la Universitate, puțin întâmplător, chiar dacă faptul că l-am cunoscut pe prof. Del Conte a fost esențial în alegerile mele ulterioare.
De fapt, în timpul cursurilor universitare am mers în România de două ori pentru cursurile de vară din Sinaia, o oportunitate care mi-a permis să-mi fac primele prietenii și să stabilesc relații interumane care apoi au continuat în timp.
După absolvirea și lucrul în 1966 ca interpret și traducător la ambasada italiană din București, mi-am început activitatea de cercetare și predare în Facultatea La Sapienza alături de prof. Del Conte: așa că am început ceea ce a fost atunci călătoria vieții mele.»
În ultima vreme ați editat traducerea romanului Anei Blandiana „Aplauze în sertar”, care este una dintre cele cinci cărți finaliste pentru Premiul European Strega. Când și cum a început relația dvs. de colaborare cu una dintre vocile literare apreciate nu numai în România, ci și în Italia?
«Este o relație care a început cu traducerea în sine. De fapt, am avut ocazia să o cunosc pe Ana Blandiana de mulți ani, exact din 1982 când la Sapienza împreună cu Uniunea Scriitorilor am organizat conferința „Intelectualul și revoluția: exemplul românesc” la care au participat împreună pentru prima dată, după 1990 scriitori români și exilați, de la Paul Goma, N. Balota, S. Alexandrescu la Ileana Malancioiu, G. Adameșteanu, M. Papahagi, E. Uricariu, P. Creția, L. Ulici și alții inclusiv Blandiana.»
Cărtărescu în ”La Repubblica”: ”Sunt alături de românii din Italia”
Toată lumea se întreabă care este termenul cel mai potrivit pentru a defini poporul României: rumeno sau romeno? Care credeți că este cea mai corectă formă?
«Cele două formule sunt la fel de corecte, deoarece italiana este singura limbă europeană (dar acum și engleza) care admite forma dublă: în toate celelalte forma cu ru/rou este obligatorie, fără excepții. Cu toate acestea, este suficient să consultați site-ul web Accademia della Crusca – căruia îi este încredințată îngrijirea limbii italiene – pentru a vedea ce spun, ilustrat într-un articol lung de-al meu din 1986.
Si dice romeno o rumeno? – Accademia della Crusca
În cartea „Constantin Udroiu. Culorile inimii” dedicată soțului dvs., descrieți viața și operele unuia dintre cei mai cunoscuți exponenți ai artei vizuale românești din a doua jumătate a secolului XX.
Ce a însemnat pentru dvs. să trăiți alături de un personaj care a adus prestigiu României și Italiei?
«A fost cu siguranță o sursă de mândrie, pentru toate premiile pe care le-a obținut în Italia și nu numai, dar a fost, pentru el și pentru mine, motiv de amărăciune că țara sa de origine practic l-a uitat!»
Participați uneori la evenimentele comunității de români din Roma. Ce sfaturi le-ați da?
«Să vorbească cu copiii lor în românește, sa-i pună să citească literatura lor, să păstreze obiceiurile tradiționale: mă gândesc îndeosebi la Crăciun, la colinde, și la ouă roșii de Paști. Și dacă sînt în măsură, să sărbătorească cu copiii italieni, să cunoască și ei ce e frumos în viața românilor!»
Vă este dor de România?
«Da, bineînțeles mi-e dor. Mi-e dor să mă plimb prin București sau Cluj, să-mi reved prietenii, să intru în bibliotecă să citesc, mai ales manuscrisele la care lucrez de mutlți ani.
Soțul meu spunea că îi era dor și de clanța de la ușă: același lucru pot să-l spun și eu!»
Care este o dorinta a dvs pe care o aveti pentru atunci cand reveniti in Romania?
«Dorința mea este înainte de toate să reușesc să realizez o expoziție frumoasă cu operele lui Constantin: cine știe, poate într-un fel va fi posibil să-laduc din nou la el acasă!»
Giuseppe Sergio Balsamà
