Stimate avocat Dallara,
aș vrea să vă cer părerea cu privire la o problemă ce mă privește. În urmă cu aproximativ trei ani am fost martor într-un proces urât între un prieten de-al meu asociat italian și o româncă. Acest bărbat se purta mereu urât cu ea în fața tuturor, o insulta, odată l-am și văzut cum a lovit-o… Însă în timpul ultimei dispute înainte de a se despărți, ea a luat o foarfecă și a încercat să îl lovească în piept, el a reușit să se apere cu mâinile iar din fericire ea i-a provocat numai câteva tăieturi pe mâini, brațe și torace.
După câteva zile am fost audiat de către poliție ( eram singurul martor ocular al faptei ) și am explicat ce tocmai v-am povestit și dumneavoastră. Ulterior fata m-a căutat pentru că voia să discutăm și – știți cum merg lucrurile astea – , am ieșit împreună și, una peste alta, acum locuim împreună. Evident că fostul ei iubit nu a fost prea fericit, așa că mi-am pierdut locul de muncă si amiciția lui. Asta-i viața.
Acum am primit somația cum că trebuie să mă prezint la tribunal ca martor și, așa cum vă imaginați, am o problemă: trebuie să spun adevărul sau îmi pot proteja iubita? Dacă spun adevărul, risc să pierd o fată pe care o iubesc ( ea mi-a spus deja că dacă în tribunal mărturia mea e împotriva ei mă părăsește ), însă dacă mint, risc să fiu condamnat la o pedeapsă?
Având în vedere că dumneavoastră, avocat fiind, cunoașteți toate trucurile tribunalelor, există vreo soluție ca să pot să mă culc în continuare cu iubita mea fără să risc să mă culc în pușcărie dacă nu spun adevărul? Marian A.
Stimate Marian,
poate cunosc unul sau două trucuri ce se pot folosi în tribunal, dar mai mult decât orice cunosc puțin legile. Înainte de toate trebuie sa stabilim niște lucruri: codul de procedură penală obligă martorul să se prezinte la tribunal, să spună judecătorului adevărul și să nu ascundă nimic din ce știe. Deci dacă dumneavoastră, Marian, nu mergeți la tribunal ați putea fi sancționat cu plata unei sume ce variază între 100 și 1000 de euro. Dar pe deasupra judecătorul poate să ordone poliției judiciare să meargă să vă aducă, cu forța dacă e nevoie, la tribunal pentru a fi audiat. Dacă apoi vă prezentați dar nu ziceți adevărul sau nu doriți să răspundeți, riscați efectiv un proces penal: odată judecătorul putea de-a dreptul judeca și condamna subit martorul care minte.
Azi în schimb poate numai să denunțe fapta procuratorului Republicii ca să înceapă un proces penal împotriva martorului mincinos sau împotriva celui care nu vrea să depună mărturie: dacă apoi este condamnat riscă de la doi la șase ani de închisoare.
Evident că sunt cazuri când situația nu e atât de clară: se întâmplă des ca martorul să nu își amintească toate particularitățile unui episod sau și le amintește puțin diferit, mai ales dacă au trecut mulți ani. În aceste cazuri, persoana care interoghează, fie procurorul fie avocatul, contestă depoziția martorului, citindu-i în cadrul audienței în fața judecătorului procesul verbal ce conține declarația sa făcută poliției la momentul incidentului. Probațiunea, adică pe ce se bazează judecătorul ca să emane o sentință, este constituită numai de către ceea ce se spune în tribunal, dar judecătorul poate lua în considerare acele contestații pentru a evalua credibilitatea martorului.
Faptul că mărturia făcută de către o persoană în tribunal e diferită față de declarațiile făcute poliției în trecut de obicei nu are consecințe, pentru că o minimă diferență e acceptabilă datorită uitării provocate de trecerea timpului ( poliția ia aproape imediat declarația martorului, însă procesul de multe ori se face după câțiva ani ). Autoritatea judiciară probabil va denunța martorul numai în cazurile mai evidente sau mai grave ( dacă de exemplu martorul spune prima oară poliției că a văzut că a fost împușcat Tizio, iar apoi judecătorului îi spune că l-a văzut împușcat pe Caio).
Cât despre problema dumneavoastră, sunt multe situații, prevăzute de către articolul 199 din codul de procedură penală, în care un martor poate să nu depună mărturie: cazurile principale, pe scurt, sunt acelea în care martorul este rudă apropiată sau soț al inculpatului. Din păcate cazul dumneavoastră nu se încadrează în această categorie: partenerul de viață al inculpatului de fapt nu poate fi constrâns să fie martor decât cu privire la faptele in baza cărora e inculpat iubitul sau iubita dacă aceste fapte au avut loc în perioada în care cei doi trăiau împreună.
Însă acesta nu e cazul dumneavoastră. Va trebui deci să depuneți mărturie cu privire la episodul pentru care e inculpată iubita dumneavoastră. Conchizând, îmi vine in minte un gând de-al scriitorului Tom Robbins ( pe care desigur nu vă sfătuiesc să îl urmați): „Dragostea e ultima ilegalitate. Pur și simplu nu respectă nicio regulă. Maximul pe care îl putem face oricare dintre noi este să ne înrolăm ca și complicii săi.”
Gabriele Dallara
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
Gabriele Dallara e avocat pledant în fața Curții de Casație cu biroul în La Spezia și judecător onorific la Tribunalul din Genova. Printre altele a fost profesor cu contract de drept sanitar și dreptul muncii la Universitatea din Genova și de drept procesual penal la Școala de specializare pentru profesii legale al Universității din Pisa. De mulți ani reprezintă cetățeni și asociații române în toată Italia. Puteți trimite întrebările voastre juridice pentru a le supune la răspuns la adresa de poștă electronică gazeta@stranieriinitalia.it