Orfană de tată de la vârsta de trei ani, abandonată de mama care, copleşită de sărăcie, a oferit-o spre adopţie în speranţa că va avea un trai mai bun, Anna Nuţu a rămas pentru a doua oară orfană la vârsta de 17 ani, când iubitorul ei tată adoptiv i-a devenit înger păzitor.
A fost doar începutul unui destin marcat de un tumult de lovituri, lacrimi şi suferinţă, pe care Anna Nuţu l-a împărtăşit în cartea autobiografică „Paşii vieţii”. O veritabilă lecţie de viaţă a unei femei căreia soarta nu i-a dat altă alegere decât să fie puternică, scrie Viața Liberă din Galați.
Sala Carroccio, din cadrul Primăriei Generale a Romei a găzduit pe 12 ianuarie 2018, lansarea cărţii „Paşii Vieţii”, scrisă de Anna (Anita) Nuţu, o gălăţeancă despre care aţi mai putut citi în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”. „A fost primul eveniment în care o asociaţie românească a fost găzduită de Primăria Romei, sperăm noi să fie doar un început. Autorităţile statului italian încurajează orice minoritate să vină cu proiecte, cu idei în folosul comunităţilor”, ne-a mărturisit Anna Nuţu, preşedinta şi fondatoarea Asociaţiei „Arte e Curiosità… e non solo”.
Cunoscută la Roma pentru goblenurile ei, care au putut fi admirate în cadrul unor expoziţii care s-au bucurat de mult succes, Anna Nuţu a fost încurajată să-şi împărtăşească povestea de viaţă în paginile unei cărţi.
Cât de puternică poate fi o femeie
„Veţi afla cât de puternică poate fi o femeie în sensibilitatea şi delicateţea ei. Avem aici modelul unei femei nu perfecte, dar care a reuşit să-şi înţeleagă limitele. Şi după ce le-a înţeles, le-a depăşit cu hotărârea şi dârzenia unui soldat călit în focul luptei. Ea e o supravieţuitoare şi la propriu şi la figurat”, spune prof. Mihaela Gheorghe, coordonatoarea cărţii, în „Cuvântul înainte”.
„Cartea de faţă este povestea mea, povestea unui om pentru care viaţa, de la vârsta de trei ani, nu a venit sub forma unui cadou frumos împachetat, ci ca un tumult de lovituri, lacrimi şi suferinţă. Poate uneori prea multă suferinţă. Dar cartea pe care o răsfoiţi nu este doar cartea unei fetiţe abandonate, ci cartea unei femei căreia viaţa nu i-a dat altă alegere decât să fie puternică. Cu orice preţ. Pentru ea şi pentru alţii. Poate voi fi un exemplu şi pentru tine, drag cititor, cine ştie?”, scrie Anna Nuţu în prologul cărţii.
Destin de film
Cartea Annei Nuţu surprinde cu emoţie cele mai mari cumpene ale vieţii ei. Născută în Vrancea, într-o familie cu şase copii, Anna a rămas orfană de tată la trei ani, iar mama ei, copleşită de sărăcie, a oferit-o spre adopţie în speranţa că va avea o viaţă mai bună. La doar 17 ani, Anna a rămas pentru a doua oară orfană, iubitorul ei tată adoptiv i-a devenit înger ei păzitor.
„Mama era la fel de distantă şi glacială. Nu eram rude de sânge chiar dacă eram copilul ei adoptiv”, scrie cu durere Anna Nuţu care, la doar 17 ani, a început să muncească pentru a se putea întreţine, continuându-şi şi studiile liceale. Un travaliu interminabil, urmat de 20 de minute de moarte clinică, au marcat naşterea fiicei ei, Laura. Sinuciderea mamei naturale, problemele din propria căsnicie care au culminat cu divorţul, relaţia apăsătoare cu mama adoptivă au fost alte încercări pe care viaţa i le-a pus în cale. Pentru a-şi sprijini fiica studentă, Anna a plecat în Italia unde s-a făcut respectată la fiecare loc de muncă şi tot aici şi-a găsit şi sufletul pereche, iar credinţa, bucuria de a-i ajuta pe ceilalţi, împletite pasiunea pentru cu arta goblenului i-au întregit frumos viaţa.
„Viaţa m-a şlefuit până la sânge, dar întotdeauna au avut tăria de a mă ridica şi de a o lua de la capăt. Trebuie să recunosc că fără ajutorul Domnului şi al oamenilor pe care i-am întâlnit nu aş fi avut sorţi de izbândă”, mărturiseşte în carte Anna Nuţu.
Acul sau condeiul?
„Nu ştiu dacă a fost mai uşor să cos goblenuri sau mai greu să îmi scriu amintirile. Durerea, fericirea şi speranţa le-am pus şi în una şi în alta. Dacă vreţi, am cusut cu litere, pe pânza de hârtie, povestea vieţii mele. Nu am scris o carte pentru a stârni admiraţie, dar am scris pentru a crea emoţie, pentru a fi exemplu altora. Nu cos pentru a aduna laude, ci pentru a bucura ochii celui ce priveşte. În ambele situaţii, cred că vreau doar să ajut, cu o stare de bine sau cu un cuvânt bun, pe cei care sunt întristaţi, pe cei care caută răspunsuri. Îi îndrum ca, indiferent cât de greu ar fi drumul, să nu renunţe”, ne-a mărturisit Anna Nuţu.
Retrăirea unor momente dureroase
Anna Nuţu ne-a mărturisit că scrierea cărţii a însemnat şi retrăirea unor momente din propria viaţă, unele dureroase – şi nu puţine! – altele frumoase. „Până la urmă, fiecare dintre noi are un drum de urmat, paşii pot fi mărunţi, dar importanţi, mari sau grăbiţi. Sunt multe persoane care m-au încurajat şi m-au ajutat să îmi îndeplinesc acest vis, de a-mi retrăi şi povesti viaţa celorlalţi. Nu aş vrea să nominalizez pe cineva anume, pentru că fiecare persoană a avut o contribuţie. În acelaşi timp, le mulţumesc tuturor şi le transmit că rămân speciali pentru mine”, spune autoarea.
„Arte e Curiosità… e non solo”
La lansarea de la Roma au fost invitaţi atât italieni, cât şi români, colaboratori ai proiectelor culturale derulate de Asociaţia „Arte e Curiosità… e non solo”. „Persoane dragi, care mi-au fost alături şi la alte evenimente. Am vorbit în română, dar şi în italiană, deoarece pentru românii de aici limba italiană a devenit o a doua limbă, dar şi din respect pentru invitaţi. Suntem o asociaţie tânără, la început de drum aş putea spune, şi cu siguranţă vor urma multe alte proiecte. Oricum, dorinţa noastră este să promovăm arta de orice fel, în special arta românească, în Italia şi nu numai”, spune Anna Nuţu.
