Recent, Lorenzo D’Agostino, un tânăr italian din Torino, a publicat o carte cu nume care provoacă o mare curiozitate: „I Carpazi a Torino”. L-am întrebat ce argument tratează și care este istoria acestei cărți.
«Volumul „I Carpazi a Torino: percezione urbana e identità” (”Carpații la Torino: percepție urbană și identitate”) a luat naștere exact acum un an, când am început să îmi scriu lucrarea de licență. Mi-am luat licența în iulie 2017 în Limbi și Literaturi Moderne cu punctajul de 110 și summa cum laude la Universitatea din Torino. Teza, redactată sub supravegherea prof. Daniela Santus și a prof. Roberto Merlo, voia să răspundă în principal la o întrebare: în ce mod își văd și percep orașul românii din Torino? Subiectul a fost explorat prin intermediul a diverse chestionare la care au răspuns 100 de persoane. În continuare, doamna Santus, profesoară de geografie, mi-a cerut să amplific nucleul original și să o transform într-o publicație pentru elevii ei. În prezent este manualul cursului de geografie culturală a Departamentului de Limbi Străine.»
Din pagina ta de Facebook reiese că ai fost des în România și vorbești și puțin limba română.
«Ca să spun adevărul, în România am fost numai o dată. Mai exact acum o lună. Am fost la București și Brașov. Însă cu siguranță mă voi întoarce: aș dori să vizitez bine Timișoara, Sibiu, Iași, Sighișoara și mănăstirile Bucovinei.
Româna a fost una dintre limbile mele caracterizante în diploma de prim nivel superior și de câteva zile am început să mă specializez tocmai în românistică. Mărturisesc, m-am îndrăgostit de cultura și istoria voastră. Dacă mă gândesc apoi că totul a început întâmplător urmărind cursul de literatură a profesorului Merlo, aproape mă emoționez. Am descoperit cu adevărat o lume nouă; o cultură și o literatură care nu au nimic în minus față de numeroasele țări ale Europei. Autorul meu preferat este Mircea Eliade: mi-a schimbat viața. Am apreciat în special romanul ”Noaptea de Sânziene”, tradusă în italiană cu tilul ”La foresta proibita”. Cu limba mă descurc, însă pot (și trebuie) să o îmbunătățesc mult.»
Ce poți spune despre comunitatea românească din Torino?
«Comunitatea românească din Torino este una cu mii de chipuri. Desigur există locuri de întâlnire (asociații, biserici etc.), dar nu este o entitate unitară. A fost frumos să o explorez prin intermediul multor persoane întâlnite pe timpul cercetării.»
Ce crezi despre revenirea xenofobiei în Italia? Se apropie și alegerile, la ce trebuie să ne așteptăm?
«Xenofobia este mereu o problemă pentru că are drept condiție fundamentală necunoașterea celui diferit de noi. Când se cunosc realitățile religioase și culturale cu care se relaționează, nu este posibil să-ți fie teamă. Alegerile însă sunt întotdeauna o necunoscută: nu risc previziuni. Politica este întotdeauna imprevizibilă din acest punct de vedere. Cert, trebuie să se lucreze încă mult pe tema integrării, căutând puncte de întâlnire și de unitate.»
Ce crezi despre valul de refugiați?
«Fiecare migrație este un fenomen prin sine. Acest val din Africa este cu siguranță rezultatul acelui dezastru geopolitic care a fost așa-numita ”primăvară arabă”. Rezultat, la rândul ei, a unei politici agresive a Occidentului care în ultimii douăzeci de ani a reevaluat instrumentul războiului ca mijloc facil pentru detronarea dictatorilor. Ceva nu a funcționat și consecințele sunt acum sub ochii tuturor. Însă nu teama e soluția. »
Unde putem găsi cartea? Ce planuri de viitor ai alături de amicii români?
«Cartea este în catalogul italian al cărților la comercializare și poate fi solicitată la toate librăriile. Alternativ, se poate cumpăra online de pe site-ul casei editoare Nuova Trauben din Torino. În viitor mă voi ocupa de România, poate cu noi cercetări și noi studii. Cu siguranță aici la Torino am mulți amici români care mi-au dat o importantă mână de ajutor în găsirea contactelor și susținându-mă cu mare afecțiune.
Le mulțumesc mult lor (și vouă) pentru aceste foarte frumoase experiențe.»
Sorin Cehan
