La Salsomaggiore Terme, în apropiere de Parma, a avut loc în aprilie cea de-a XXI-a ediţie a campionatului mondial de pizza. La una dintre secţiuni, cea de stil liber acrobatic individual, pe primul loc pe podium sa situat un român, Dan Ioan Leicu. Este primul român care reuşeşte să cucerească titlul mondial la acest tip de competiţie, eveniment care a adunat peste 500 de participanţi din peste 30 de ţări.
Dan Leicu s-a dezlănţuit la Salsomaggiore
Competiţia de la Salsomaggiore a reunit echipe puternice, cu multă tradiţie în acest tip de concursuri. În afara întrecerii gastronomice au avut loc şi concursuri pe diferite secţiuni, cum ar fi pentru “pizza cea mai mare” sau “cel mai rapid bucătar”, dar concurenţa cea mai mare a fost la secţiunea de “acrobaţie individuală cu pizza”.
Titlul de campion mondial l-a obţinut Dan Ioan Leicu, 28 de ani, născut la Sighişoara, în judeţul Mureş, rezident la Francavilla al Mare, lângă Pescara.
Locuieşte de aproape 10 ani în Italia şi până să ajungă să cucerească titlul de cel mai îndemânatic “pizzaiolo”, a fost nevoit să practice şi alte meserii.
“Nu mi-a fost deloc uşor. Am fost clandestin până în 2007, am fost de două ori expulzat de statul italian pentru că nu aveam documente şi am făcut cele mai de jos munci, pe bani puţini. Am învăţat zidărie şi aproape tot ceea ce se munceşte în constructii şi am devenit un maestru în domeniu. În 2008 mi-am deschis propria firma de restructurări.
Experienţă în ţară
Înainte de a veni în Italia, Dan Leicu a mai lucrat în câteva pizzerii pe litoralul românesc, iar când a găsit de lucru în acest domeniu, era practic pregătit. “Până la vârsta de 15 ani am crescut mai mult la bunici, după care am renunţat la şcoală pentru a începe munca în Mangalia ca ajutor într-o pizzerie unde lucra fratele meu mai mare. Am petrecut două sezoane lucrând în diverse pizzerii de pe litoralul românesc, unde am început să prind şi pasiunea de a învârti aluatul de pizza.
La 19 ani am venit în Italia cu unchiul meu, unde am început să fac diverse munci pentru a câştiga un ban cinstit. Cu timpul, începând să cunosc mai bine limba, mi-am căutat de muncă în restaurante, încercând să mă întorc la ceea ce îmi place mai mult să fac. De atunci am lucrat în diferite pizzerii până în 2007, când am cunoscut un maestru în domeniu, care m-a ajutat să fac cursul de “pizzaiolo” profesionist. Datorită acestei şcoli şi a maestrului, care m-a îndemnat să particip la campionatul mondial de pizza, am concurat în ultimii cinci ani.”
Cum a început aventura în lumea “acrobaţilor cu pizza”? “Din 2008, aproape în fiecare an particip la cea mai mare competiţie a pizzerilor din întreaga lume, cunoscând persoane care m-au ajutat să mă cunosc şi să cresc din punct de vedere personal. În acest an am participat la categoria “stil liber acrobatic individual” şi am obţinut primul loc.
M-am întors acasă în Pescara, unde locuiesc din 2003, cu medalia de aur şi titlul de campion mondial de “pizza acrobatică”. Chiar dacă încă nu îmi dau seama cum am reuşit, sunt mândru de ceea ce am făcut şi de faptul că sunt român. Doresc ca toţi tineri din ziua de azi să fie ambitioşi şi să creadă în ceea ce fac. Dacă vor avea această mentalitate, sunt sigur că vor avea întotdeauna rezultate pe măsură.”
Dan Leicu ne-a dat câteva detalii despre acest sport şi competiţia la care a participat. “Am decis să mă antrenez în mod particular de când, în 2008, la campionatul mondial de pizza, am rămas cu gura căscată văzând la alţii ce pot face cu un banal blat de pizza.
Antrenamentul constă în mişcări circulare, la 360 de grade, cu discurile sintetice care sunt asemănătoare aluatului de pizza, numai că nu se rup şi nu se întind precum aluatul. Fiecare “pizzafreestyler” are stilul său, încercând mai mult sau mai puţin să copieze mişcările celorlalţ i sau încercând să creeze noi mişcări pentru a impresiona publicul. Competiţiile se fac exclusiv cu un aluat special pe care fiecare şi-l face personal, un aluat care nu are de-a face cu cel de pizza, pe care o mănânci, având la bază apă, faină şi multă sare.
Asta pentru a-l face mai elastic şi rezistent. De aceea în pizza acrobatică, concurenţii pot să jongleje aluatul şi cu picioarele. Nu există nicio regulă de mânuire, având în vedere că nu are de-a face cu pizza pe care trebuie să o mănânci, important este să impresionezi publicul încercând să nu rupi blatul şi să nu îl scapi neintenţionat.”
“Nu reuşesc să pun în cuvinte ceea ce am simţit după concurs. Cert este că simt mult mai responsabil acum şi în acelaşi timp foarte mândru, gândindu-mă la viaţa pe care am avuto până acum. Au început să mă bombardeze cu oferte de muncă, manifestaţii şi invitaţii pentru inaugurarea restaurantelor, de aceea nu îmi este uşor să fac o alegere corectă. Las lucrurile să se întâmple de la sine, ştiind că o să reuşesc şi de acum încolo, aşa cum am făcut până acum. Mai am de gând să stau în lumea largă până când o să reuşesc să strâng bani pentru ami întemeia un cămin şi o afacere pe cont propriu, iar după aceea mă întorc în ţară că m-am săturat să colind lumea. Ştiu însă că în prezent, asta e strada ce trebuie să o fac. Dan vrea să mulţumească mai multor persoane pentru succesul său. “Mulţumesc fratelui meu Lucian Vasile fără de care nu cred că deveneam pizzer, mulţumesc maestrului Luciano Passeri fără de care nu cred că ajungeam pe podium azi, bunicilor şi rudelor din Negrileşti – Vrancea, locul natal al mamei mele, fără de care nu aveam o educaţie ca cea pe care o am acum şi de care sunt mândru şi nu în ultimul rând tuturor prietenilor care mi-au fost aproape.”
Dan Leicu poate fi găsit la locul lui de muncă, pizzeria Siren’s Corner, Francavilla al Mare (Pescara).
Andi Rădiu