Numărul românilor a scăzut constant în ultimii 15 ani. Potrivit unui studiu realizat de Biroul German pentru Planificare Regională, România se numără printre ţările europene puternic afectate de scăderea populaţiei. Dacă situaţia din ţara noastră nu este atât de dramatică precum cea din Bulgaria, Albania sau estul Germaniei, adică fosta Republică Democrată Germană, este totuşi departe de cazuri fericite precum Irlanda, Franţa sau Polonia, ţări care se bucură de o creştere demografică.
Lipsa locurilor de muncă, sărăcia şi nevoile i-au făcut pe cei tineri să plece din ţară. Unii dintre ei îşi vizitează părinţii de sărbători, alţii le păşesc pragul foarte rar sau chiar deloc.
Principala cauză a reducerii numărului de locuitori este natalitatea scăzută, care provoacă îmbătrânirea populaţiei. Se adăugă însă şi fenomenul migraţiei. Peste 3 milioane de români au plecat din ţară. Digi24 prezintă câteva dintre cazurile extreme ale acestei situaţii.
Dorul, mai mare decât lipsurile
Peste 2.000 de bărbaţi şi femei, cu vârste până în 45 de ani, şi-au găsit un loc de muncă în Italia sau Spania. Merg acasă vara sau de sărbători, dar banii lor alimentează tot anul prosperitatea localităţii. La tot pasul se înalţă case cu etaj sau chiar vile, iar drumurile sunt asfaltate ca la carte. Banii nu compensează însă tristeţea şi singurătatea părinţilor, care de la an la an sunt tot mai puţini, iar pe străzi se aud tot mai rar chiotele nepoţilor.
Silvia Bârlădeanu are 75 de ani. Nu s-a gândit că la bătrâneţe niciunul dintre cei doi băieţi ai săi nu-i vor rămâne alături, în gospodăria familiei din Cosmeşti. Amândoi au luat calea străinătăţii. Au ales să-şi facă o altă viaţă a lor, în Italia. Dar nu s-au îndurat să se rupă cu totul de satul natal. Cu banii câştigaţi afară, au ridicat o casă mândră, cu două etaje, în care, bătrâna mamă locuieşte singură. „Eu îi ajut cu munca. Am livadă în fundul curţii, întreţin toată casa, toată ograda. Dacă faci treabă cu rost o dovedeşti, dacă nu faci treabă cu rost, n-o dovedeşti”, spune Silvia Bârlădeanu.
Nu lipsurile, ci singurătatea şi dorul o chinuie pe mamă. Copiii îi vin acasă doar trei săptămâni în an. În luna august sau iulie, aşa cum fac majoritatea românilor care muncesc în vest.
Case ridicate din bani trudiţi afară
Povestea Silviei Bârlădeanu este trăită de mii de bătrâni din satele României. Localităţile ca şi Cosmeşti par prospere datorită celor plecaţi în străinătate. Primarii se bucură pentru că autorizaţiile de construcţii încă se dau ca pâinea caldă. Iar valoarea impozitelor creşte odată cu dimensiunile caselor. Cele mai multe dintre case nu sunt locuite. Părinţii bătrâni preferă adesea să stea în locuinţele vechi, mai uşor de încălzit. Iar pe străzile asfaltate, în mare parte din an oamenii circulă cu căruţe sau biciclete.
Statistic, comuna Cosmeşti are 5.000 de locuitori, dar peste 2.000 dintre ei sunt plecaţi la muncă în Italia sau Spania. Cifrele mai arată că, anual, se nasc 7 copii şi mor 60 de bătrâni.
Satul cu zece oameni
Zeci de case prăbuşite şi alte zeci care abia stau în picioare. Aşa arată un sat din Sibiu în care mai trăiesc doar zece oameni. Iureşul de altădată al aşezării, pline de copii şi oameni ocupaţi cu muncile agricole, a fost înlocuit de o tăcere adâncă, iar străzile parcă vorbesc despre cum se poate stinge un sat rămas fără săteni.
Căminul cultural din Gherdeal a ajuns o ruină. Planşeul interior s-a prăbuşit, iar zidurile sunt şubrede. Multe din casele satului sunt, din păcate, în aceeaşi stare de degradare, pentru că proprietarii lor fie au murit, fie au plecat din ţară.
Aflat la 62 de kilometri de Sibiu, Gherdeal a fost mult timp un sat înfloritor. Avea două biserici, şcoală, cămin cultural, magazin şi peste 300 de localnici gospodari. Majoritatea erau saşi, iar asta încă se vede după casele mari, cu porţi din piatră şi curţi generoase.
„Acolo au fost patru copii, aici au fost vreo trei, aici au fost cinci, aici noi am fost şase, din jos au fost trei. Vă daţi seama, numai în colţul ăsta. Se umbla cu colindul, se făceau baluri, veneau din comună la noi, mergeam noi la ei, în Bruiu, la bal, cu shimbul, făceau piese de teatru, am avut tot am avut aici în sat, cămin cultural cu scenă, cu … nu mai e nimic, praful s-a ales de toate”, spune un localnic.
Depopularea satului a început în anii ’70, odată cu plecarea la oraş a tinerilor. Imediat după Revoluţie, mulţi dintre localnicii saşi au emigrat în Germania, iar satul a rămas pustiu. Interesant este că liniştea localităţii ar putea însemna şi salvarea ei. Familii de la oraş sunt atrase de clădirile deosebite şi văd în Gherdeal refugiul ideal la bătrâneţe.
Nicoleta Şandru are 65 de ani, a fost profesoară în Făgăraş şi de zece ani s-a mutat în satul pustiu, împreună cu soţul. Au cumpărat o casă cu patru mii de euro pe care au renovat-o.
Gospodăria Nicoletei Şandru este una din puţinele în care zidurile sunt întregi, iar seara se aprinde becul la fereastră. Potrivit ultimelor date, în vara acestui an, în Gherdeal mai locuiesc 10 oameni.
