Pe stradă, vestea s-a dus repede. Bărbierul săracilor vine la cantina Caritas din Bologna trei după-amiezi pe săptămână, de două ori pe lună: lunea și marțea bărbierește și tunde bărbații, joi vine rândul femeilor. În fața ușii sale este mereu coadă, se prezintă cel puțin treizeci de persoane odată și nu întotdeauna reușește să le mulțumească pe toate.
Oameni ai străzii, italieni fără loc de muncă, imigranți, doamne bătrâne singure. Sunt multe cereri care ajung pe via Santa Caterina și astfel clienții au început să se programeze cu o zi înainte. Povestea emoționantă a lui Marius a apărut în La Repubblica, ediția de Bologna.
«Este un serviciu gratuit inaugurat în urmă cu câteva luni – explică directorul cantinei, Paolo Santini. L-a dorit cardinalul Caffarra în persoană: a spus că l-a văzut la Vatican și îl voia și la Bologna. Astfel, fiind cerere multă din partea celor care ne frecventează și noi având deja serviciul de duș, am decis să-l punem la dispoziție. Cu succes, trebuie să spun».
”Sala Barberia” se află lângă toaletele și dușurile complexului de pe via Santa Caterina, în spatele unei uși din lemn. Este o baie readaptată: pe tejghea, alături de câteva uscătoare de păr, două foarfece și două aparate de ras, domnește un vechi fotoliu de frizer din piele, cu suport pentru picioare. În centrul sălii sunt reviste de citit, la fel ca la frizeriile din centru. Însă cei care așteaptă, așezați unul lângă celălalt, sunt un domn român muzician, un tânăr tunisian oaspete al unei structuri de primire și un om al străzii.
Marius, bărbierul, se descurcă cum poate. Încordat, concentrat, cu cămașă albă, cu ochii fixați pe oglindă. Sunt numai două aparate de ras și bateria se descarcă repede, clienții din sală șușotesc și nu sunt mereu amabili. Unii rămân puțin apoi pleacă, sătui să aștepte.
«Nu avem instrumentele adecvate – se plânge Marius -, cum să fac să tai drept dacă aparatele de ras se descarcă? Apoi spuma s-a terminat. Nu e deloc ușor să lucrezi în aceste condiții».
Și trebuie spus că în viață a făcut zeci de munci. Zugrav, instalator, vopsitor la Cuneo, unde a trăit șasiprezece ani. Să tundă a învățat de tânăr, în România: după serviciul militar a ajutat timp de trei ani în magazinul tatălui. â
Acum lucrează pentru Cooperativa ”La strada”, care la cantina de pe via Santa Caterina se ocupă deja de serviciul de pază și care acum gestionează și departamentul de frizerie. «Fac numai tunsori simple – întinde mâinile în față – un breton, o filare doamnelor, pentru vopsit mă organizez, însă clientele trebuie să achiziționeze vopseaua și să o aducă de acasă: din păcate avem instrumente limitate, fac ceea ce pot pentru a-i mulțumi pe toți».
