Ieri am publicat povestea Caterinei, o tânără româncă de 17 ani venită la muncă în Italia. Caterina, deşi a fost admisă la un liceu presitigios din Iaşi, a renunţat la studii pentru a munci în Sicilia şi a tirmite bani familiei, în ţară.
Azi vă prezentăm povestea Petronelei, de 20 de ani, care lucrează de 4 ani în Italia.
Primul loc de muncă a fost în Calabria îngrijea o bătrână şi un copil.
"Aveam 16 ani şi venisem cu o vecină din sat pentru trei luni, să-i ţin locul. Ea nu s-a mai întors şi eu am rămas la acea familie un an şi jumătate. Nu ştiam limba şi oricum nu m-ar fi ajutat prea mult, acolo se vorbea în dialect. Aveam liber doar duminica, de la ora 14 la 18 şi de obicei mă duceau la biserică sau în vreo vizită pe la neamuri.
Trimiteam acasă "un pachet pe lună"
Îmi amintesc că mi-era dor de casă şi îi trimiteam mamei o dată pe lună un pachet, cu multe dulciuri pentru cele două surori ale mele şi câţiva bănuţi. Eu primeam 400 de euro pe lună. Mama mi-a spus că eu câştig mai mult ca doctorul din sat!
Când eram mică le spuneam tuturor că vrea să mă fac doctor! Dar nu am fost bună la şcoală, nimeni nu m-a ajutat şi am rămas repetentă. Aşa că n-am mai ajuns în clasa a VII.
Aici, după ce a împlinit 18 ani, românca s-a înscris la o şcoală, unde frecventează cursurile serale: "E greu tare la matematica, profesorul mi-a spus că dacă nu învăţ tabla înmulţirii nu mă trece".
La italiană, geografie şi istorie ne spune că se descurcă, pentru că "profesorii de aici nu sunt la fel de severi ca la noi".
De doi ani, Petronela s-a mutat în Sicilia şi lucrează iarna la ore, şi vara, cameristă.
"Vreau să rămân aici"
"Aici, în Italia am văzut prima dată marea. Şi aici vreau să rămân. Mă duc în România doar când am concediu, probabil când voi face nunta fiindcă vreau să mă căsătoresc cu un român care lucrează aici. M-am obişnuit şi viaţa e mai liniştită aici."
Crina Suceveanu