Badante în Italia, meseria care „te dezbracă de tot ce e uman în tine”. „Umilințele prin care trec aceste femei sunt de neînchipuit”

Termenul de „badante” nu mai are nevoie de traducere în limba română, semnificația lui este arhi-cunoscută. Termenul are o încărcătură emoțională deosebită, de suferință și umilință. «Badantele, plânsetul mut al miilor de românce care lucrează în Italia», este titlul unui comentariu publicat de ziarpiatraneamt.ro.

«Acesta este drumul pe care îl iau , anual, mii sau poate chiar zeci de mii de femei din România cu speranța de a pune un bănuț deoparte… pentru copii, nepoți, datorii sau pentru un trai la limita decenței.

Ceea ce nu știu mulți (uneori nici propriile familii, decât până ajunge să fie prea târziu), e că meseria asta te dezbracă de tot ce e uman în tine, te destramă ca pe o bluză veche din care la sfârșit mai rămân câteva ațe.

Umilințele prin care deseori sunt nevoite să treacă aceste femei sunt de neînchipuit. Anunțurile sună îmbietor, zugrăvind un scenariu idilic în care singurul lucru pe care trebuie să îl faci este să ții companie unui bătrânel simpatic, să-i așezi masa și uneori, dacă vrei, să mai cumperi câte ceva pentru casă , și toate astea pentru generosul salariu de maximum 1000 euro pe lună. Ba mai mult, ți se oferă „privilegiul” de a fi cazat în aceeași casă cu stimabilul/a, ca să economisești bani frumoși. Cu alte cuvinte, să zici mulțumesc lui Dumnezeu că te-a „ pălit” așa noroc chior.

Să deschidem totuși ochii! Nu e vorba nici de ținut companie, și nici de bătrânei simpatici ( cei care sunt, reprezintă exact excepția care confirmă regula). În filme, da, poate, în realitate însă, în realitatea lor, exclus.

Oamenii în vârstă, prin definiție, sunt capricioși, mofturoși și teribil de încăpățânați. Boala scoate ce e mai rău din ei la iveală, și asta oriunde, în orice parte a lumii. Nu mai vorbim și de categoria celor care refuză să te trateze ca pe o ființă umană pentru simplul motiv ca nu le ești conațional, și te „alintă” duios: „rumena di merda” ( n.r : româncă de c…t).

Mâncarea pe care o prepari nu e niciodată îndeajuns de bună, casa nu e suficient de curată, nu te miști destul de repede, economii la cumparaturi nu știi să faci. Ești un nimic, un zero, un paria al societății lor.

Ziua ta liberă numai liberă nu e, pentru că mereu există ceva last-minute de făcut. Și nu, nu ai voie să îți ceri drepturile pentru că se abat asupra ta atât blestemele lor, cât și ale odraslelor care latră ordine în stânga și-n dreapta.

Unele femei rezistă cu greu, femei care își distrug psihicul și sănătatea, altele se întorc deznădăjduite acasă sau își încearcă norocul în alte familii. Suferințele lor nu ajung acasa prin Western Union, odată cu bruma de bani strânsă cu greu, dar statul se mândrește cu creșterea economiei, cu sumele de bani care intră anual în țară de pe urma sacrificiilor lor. Un stat impotent care în loc să găsească soluții pentru a-și ține proprii oameni în țară, îi condamnă la o viață de mizerie printre străini. Din când în când își manifestă o fățarnică recunoștință, cam tot pe-atunci când e nevoie de voturi. Și cam atât.

Badantele nu sunt simpli companioni. Sunt infirmiere, femei de serviciu, asistente, psihologi, bucătărese, mediatori conflicte, salahori,agenți de livrări și sacul în care cei pentru care muncesc își deșartă tot bagajul emoțional. Sunt eroine care ar trebui respectate, apreciate, nicidecum blamate. Nu veți sti niciodată cam câte dintre ele s-au întors cu depresii, cu tendințe suicidare, sau câte au rămas și fără puterea de a ține o cană cu ceai în mână…de la atâta „ companie”. Habar nu aveți…», scrie ziarpiatraneamt.ro

Articolul a avut comentarii impresionante.

Marinela vorbește de sclavie.

„Ce e aici se chiama „SCLAVIE MODERNA” …ele suporta mult mai multe din cate ai scris….Dar suporta cu fruntea sus si nu se dau duse acasa nici moarte, daca prind un loc de munca…. E minune sa primeasca 1000 euro…. se primeste 600/700 sute la fix…mancare si cazare pt care platesti cu varf si indesat. Cunosc femei care stau la fix si copii batranilor aduc foarte putina mancare si ele isi cumpara singure din putinii bani primiti. Duminica merg la biserica sa prinda ceva cald de mancare si sa le vezi cum mananca ca is infometate in casele unde stau…de aia prefera sa ia romance ce nu vorbesc limba, nu le fac documente si uite asa traiesc pe spinarea noastra. In agentie pt o badanta cu program de 8 ore la zi cu documente platesc 1700 euro. Dar de ce sa nu profite de bietele suflete ratacite prin lume pt cativa euro amarati pt care platesc foarte scump. Dar nu e vb doar de badante… Romanul se umileste in Italia din toate punctele de vedere, ca nu is cunosc drepturile, nu stiu sa ceara, se multumesc cu ce li se ofera. Facem munci pe care italienii le fac doar pe bani mai multi… Noi suntem bataia lor de joc.”

Mariana din București a povestit o parte din suferințele îndurate în Italia:

„Eu am lucrat în Sicilia timp de 13 ani si de de 3 ani m-am intors acasa cu sanatatea la pamant, sunt operată și am plasa la burta , din cauza efortului fizic am facut sindrom aderential si o dilatatie vasculara la aorta principala, iar coloana vertebrala cu probleme degenerative. De 3 ani ma tratez ptr aceste diagnostice plus alte traume de panica, ptr ca noaptea nu dormeau , urla, tipau si ziua acelasi lucru plus ca erau si copii care nu erau multumiti si cu reprosuri si ptr ceea ce arata la tv ca fac conationalii nostri la ei, adica fapte rele si ziceau, ca si eu sunt Romanca si as putea face aceleasi fapte , iar durerea sufleteasca plutea in piept si-mi inecam sufletul cu amar. In 13 ani am avut un singur contract de munca la care mi-au taiat 3 luni, pe contract am numai 9 luni iar lasarea locului de munca s-a lasat cu amenintari si cu protectia carabinierilor, ca altfel azi putea fi la cimitir. Sunt buni pina la bani rasa siciliana, cand iti ceri drepturile (ti se spune „ti faccio fuori” ).

Viata intre straini ca badanta e foarte trista, iar acum ma bucur ca sunt acasa si m-am saturat de analizele pe care le fac ptr ca am dureri si nu le dau de cap , iar anii pe care i-am lucrat la negru nu mi-i recunoaste nimeni ptr ca o data ce ai iesit din casa lor te-au uitat. Sicilia nu face contracte de munca, sunt putini care fac contracte de munca si salariile sunt mici ptr ca si romancele care vin ptr prima data se duc sa lucreze pe nimic si au stricat preturile , iar o parte din ele s-au cuplat cu italieni insurati care le cara cate un pachet la agentie sa-l trimita in Romania si ea trebuie sa-i plateasca in natura, iar multe se complac in situatia asta, iar noi suntem umilite si jignite că romancele le iau barbatii. Ar trebui sa fie o lege sa ni se recunoasca si noua anii lucrat la negru.”

Carmen, în schimb spune că în Italia este respectată:

„Adevarul este ca aici ma simt intr-adevar respectata mai mult ca acasa. La noi in Romania lumea este foarte rea si farà sentimente. Aici in Italia am gasit suflete bune care iti dau puterea sa mergi inainte. Trebuie sa respecti daca vrei sa fii respectat. Comportamentul unor persoane lasa de dorit…”