Ana Maria Panait, originară din Galaţi, la 24 de ani se poate lăuda cu o performanţă: a terminat cu note maxime două facultăţi în Italia, reuşind să se întreţină singură. A obţinut licenţa magistrală în Economie, specializarea Comunicare de afaceri, cu „110 e lode” la Università Cattolica del Sacro Cuore, la Milano, după ce anterior obţinuse licenţa în Litere şi Filozofie, specializarea Ştiinţele Comunicării, la Padova, cu acelaşi calificativ.
“Suntem diferiţi”
A fost o întâmplare că aţi venit să studiaţi în Italia?
«A fost în parte o întâmplare. Primisem burse de studiu în America, însă doar parţiale şi nu îmi puteam permite să le completez. În schimb, Universitatea de la Padova era renumită în liceul meu pentru calitatea didactică, ştiam că Italia oferă burse complete şi de aceea m-am orientat către această ţară. A fost mai greu la început, deoarece nu cunoşteam limba şi trebuia să studiez dublu faţă de colegii mei italieni pentru a recupera handicapul de limbă şi cultură.»
Cum aţi fost acceptată de colegi şi profesori la universitate?
«Pentru mine a fost dificil la început, în special cu colegii, deoarece nu înţelegeam ceea ce vorbeau. Totul era un flux continuu, din care uneori mai prindeam câte un cuvânt care mi se părea cunoscut, şi atunci deduceam înţelesul frazei. Însă nu aveam acea dexteritate de limbaj, acea spontaneitate pe care aş fi putut-o avea în română sau engleză şi era într-adevăr frustrant. Am fost dintotdeauna atentă la calitatea limbajului folosit şi era o traumă să mă găsesc fără cuvinte. Mă simţeam ca un pianist cu degetele tăiate până la cioturi. Poţi vorbi, dar ceea ce spui nu mai are deloc melodia şi sensul a ceeace gândeşti. Profesorii m-au primit foarte bine şi au fost întotdeauna înţelegători; am întâlnit pe parcurs persoane de o mare calitate umană şi câţiva dintre aceştia au scris pagini importante în acest Bildungsroman (roman de formare – n.r.) personal.»
Care sunt dificultăţile pe care le întâmpină studenţii străini?
«Pe lângă dificultăţile de limbaj, studenţii străini nu au acelaşi statut precum cei italieni în lumea extra universitară. Dacă Universitatea este un loc protejat, când ieşi în lumea de afară îţi dai seama că nu eşti precum ceilalţi. Ai aceleaşi probleme precum toţi tinerii de vârsta ta, dar în plus mai eşti străin, care poate nu reuşeşte mereu să se facă înţeles, care lipseşte uneori de la ore deoarece are întâlnire în Questura pentru a i se lua amprentele, care trebuie să îşi justifice mereu prezenţa pe teritoriul ţării în care se află şi, în funcţie de ţara de provenienţă şi de susţinerea părinţilor, care munceşte pentru a se întreţine.»
Aţi lucrat în timpul facultăţii? Ce sfaturi aţi da unui tânăr român care doreşte să studieze în Italia?
«Indipendenţa financiară este fundamentală pentru mine. Am avut numeroase slujbe, de la animator pentru mini club, promoter, persoană care aranjează hainele pe umeraşe în magazia unui magazin (nu ştiu nici măcar daca există un nume pentru asta) la interpret şi angajat comercial. Cred că sfatul pe care aş putea să îl dau unui tânăr român care doreşte să studieze în Italia ar fi să se orienteze către un mare oraş, precum Roma sau Milano, mai internaţional şi cu mai multe oportunităţi de muncă part time. Şi, bineînţeles, să profite de toate ocaziile oferite (şi să ceară mereu bursă).»
Cum vi s-a părut integrarea?
«Mă întreb ce se înţelege prin integrare. Trebuie să ne dăm seama că venim dintr-o ţară străină, suntem diferiţi, dar cu multe puncte în comun, care ne pot ajuta în a ne integra în noua societate. Unul dintre sfaturile pe care le-am
primit înainte de a pleca a fost acela de a-mi aminti mereu că sunt oaspete şi de a mă comporta ca atare.»
Vă întoarceţi în România?
«Nu am intenţia de a mă întoarce, dar nu exclud această posibilitate. Mă voi duce acolo unde va fi un proiect la care mă interesează să lucrez.»
Ne puteti oferi detalii despre proiectul la care lucraţi?
«Proiectul la care lucrez este un Observator asupra percepţiei de imagine reciprocă dintre italieni şi români, susţinut de către Unimpresa Romania şi de a cărui parte operativa se ocupa Fundaţia Universităţii IULM. Proiectul include mai multe faze de cercetare: percepţia de imagine dintre cetăţenii celor două ţări, dintre factorii de decizie şi dintre fluxurile de imigranţi (italieni în România şi români în Italia). Aceste cercetări sunt integrate şi de o analiză continuă a reprezentării în mass media celor două ţări. Va fi pus în funcţiune un site care are scopul de a centraliza informaţiile astfel obţinute, şi vor fi de asemenea organizate două conferinţe, în toamnă, în România şi Italia, pentru a prezenta rezultatele cercetărilor.»
Crina Suceveanu
