Editura „Școala Ardeleană” a publicat recent „100 de ani de relații diplomatice”, un volum dedicat sărbătoririi centenarului relațiilor diplomatice dintre România și Vatican.
Meritul incontestabil al inițiativei originale, cu care s-a dorit încadrarea lungii istorii a relațiilor bilaterale dintre cele două state, trebuie atribuit, fără umbră de îndoială, excelentului său curator: ambasadorul pe lângă Sfântul Scaun, profesorul Liviu – Petru Zăpîrțan.
Volumul, introdus prin mesajul președintelui României Klaus Werner Iohannis, și înfrumusețat de contribuția extraordinară și de intervențiile academicienilor consacrați, a dorit să amintească un secol de relații diplomatice, caracterizat din păcate și de puternice tensiuni ideologice și șocurile provocate de evenimentele din primul și al doilea război mondial.
Lucrarea editată de ambasadorul Zăpîrțan, tipărit în coincidență cu sfârșitul bogatului său mandat diplomatic, a fost primită cu interes și de autoritățile ecleziastice și, în special, de cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Sanctității Sale Papa Francisc, care în scrisoarea sa de salut și-a exprimat profunda apreciere pentru felul în care s-a evidențiat calea nobilă comună marcată de relații din ce în ce mai solide și constructive.
Publicăm un interviu în exclusivitate cu cel care a fost până acum ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, Liviu Petru Zăpîrțan, realizat de Giuseppe Sergio Balsamà.
Domnule ambasador, cu prilejul centenarului raporturilor diplomatice dintre Sfântul Scaun si România, ați dorit să marcați acest eveniment prin intermediul unei cărți îngrijite chiar de dvs.. Cum a apărut această inițiativă?
«Centenarul relațiilor diplomatice România – Sfântul Scaun, stabilite în 1920, este un eveniment important pentru relațiile internaționale, pentru că a răspuns dorinței Papei Benedict al XV–lea de a iniția raporturile cu statele care s-au afirmat după primul război mondial, între care și România construită ca țară întregită la 1 decembrie 1918; a fost, în același timp semnificativ pentru relațiile bilaterale, dacă avem în vedere faptul că cea mai mare parte a românilor cultivau religia ortodoxă, astfel că instituirea raporturilor diplomatice răspundea unui spirit ecumenic care lega Sfântul Scaun de singurul popor latin din zonă.
Era deci firesc să ne gândim la celebrarea acestui eveniment în anul 2020 printr-o expoziție cu documente din arhivele vaticane, o sesiune științifică de comunicări, împreună cu Academia Română și un volum care să le cuprindă.
Din păcate din seria manifestărilor pregătite am reușit să realizăm numai acel volum în condiții impecabile, la editura „Școala Ardeleană” din Cluj prin grija directorului ei, Vasile George Dâncu.»
Cum a fost primită la Vatican și în România această carte care povestește lunga istorie a relațiilor diplomatice dintre cele două state?
«În acest moment a apărut un singur tiraj, destinat cititorilor din Italia. Următorul număr de exemplare va apărea în curând și va fi destinat publicului românesc.
Am avut bucuria să ofer acest volum unui număr de reprezentanți ai Sf. Scaun, ai Universităților vaticane și instituțiilor de cultură.
Într-o ceremonie organizată în Palatul Apostolic pentru a transmite un număr de decorații unor demnitari din Vatican, conferite de către Președintele României, am avut ocazia să ofer și câte un exemplar al lucrării noastre.
Momentul cel mai important a fost însă primirea la Papa Francisc, la 22 aprilie 2021, ocazie cu care i-am oferit un exemplar din lucrare, pe care Sanctitatea Sa l-a primit cu interes și bucurie, adresându-mi cuvinte de apreciere.»
Cartea dvs. adună intervenții ale unor celebri oameni de cultură care au cercetat această istorie. Cum au primit ei această inițiativă?
«Lucrarea a fost concepută ca o culegere de studii realizată de către specialiști din Vatican și din țară care să ofere perspective paralele asupra principalelor momente care au marcat acest centenar.
De asemenea, prin bunăvoința Arhivelor istorice ale Secretariatului de Stat al Sf. Scaun, personal a eminenței sale Pietro Cardinal Parolin, Secretar de Stat al Sf. Scaun, am putut publica o serie de documente care văd (o bună parte dintre ele) pentru prima oară lumina lecturii, după hotărârea Papei Francisc de deschidere, la 2 martie 2020, a arhivelor privind pontificatul Papei Paul al VI – lea (până în 1958).
Ele fac dovada interesului deosebit al Vaticanului pentru evoluția societății românești de-a lungul unui secol și permit o apreciere asupra modului în care oameni, fapte, întâmplări au fost făcute cunoscute pe cele mai variate căi la Vatican (între care cele diplomatice au avut loc central).
În mod firesc autorii studiilor, specialiști de reală reputație, au contribuit cu devotament la realizarea lucrării. »
Cartea dvs. conține și numeroase documente și fotografii pe care le reproduce. Cum ați reușit să le obțineți?
«Numeroase documente și fotografii au fost reproduse în principal din fondul Arhivelor istorice pomenite, cu ajutorul responsabilului ei, Johan Ickx, gest aprobat de către Secretariatul de Stat. Alte materiale reproduse provin din fondul public, din colecțiile personale ale autorilor sau din documente ale Ambasadei. »
Prin mandatul dvs. de ambasador si dvs. ați contribuit la dezvoltarea acestor raporturi, constituind practic o perioadă din acest secol de relații diplomatice. Care este evenimentul care, mai mult decât altele, lasă o amintire în activitatea dvs. diplomatică?
«În acest mandat, pe care l-am deținut din 5 august 2016 până în prezent, am avut, cum este și firesc, numeroase acțiuni pe care le-am organizat, care s-au bucurat de o bună primire la Vatican.
Șirul lor este destul de lung, o spun cu satisfacție, dar este un moment care rămâne și în viața mea personală și a noastră a tuturor, ca o amintire neprețuită, cel legat de vizita istorică a Papei Francisc în România în 2019, la pregătirea și realizarea căruia am contribuit și noi, cei din Ambasada pe lângă Sf. Scaun. »
Cui doriți să mulțumiți pentru apariția acestui proiect editorial?
«Pentru realizarea volumului le mulțumesc în primul rând celor care și-au pus semnătura pe lucrările elaborate: Președintele României, Pietro card. Parolin, arh. Richard Gallagher, președintele Academiei Române, acad. Ion Aurel Pop, iluștrilor autori.
Doresc apoi să mulțumesc directorului Editurii „Școala Ardeleană”, Vasile George Dâncu, care s-a dăruit acestui proiect realizând un volum remarcabil. Aș menționa că această apariție este oarecum firească la această editură, care mi-a publicat, de-a lungul anilor opt dintre cărțile mele, dintre care una realizată în cinstea vizitei Papei Francisc, în care sunt traduse texte filosofice ale Sanctității Sale, precum și unele legate de construcția Europei.
Îi mulțumesc totodată directorului Băncii „Transilvania”, Horea Ciorcilă, care a ajutat financiar acest proiect (și multe altele) dovedindu-se încă odată un susținător al culturii românești. »
În mandatul dvs. de Ambasador al țării noastre pe lângă Sf. Scaun ați interacționat și v-ați aflat frecvent în mijlocul românilor din Italia. Ce ați descoperit la ei în toți acești ani și ce amintiri veți avea despre ei?
«Legătura cu comunitățile religioase românești din Italia a fost o componentă esențială a misiunii mele, mai ales cu cele catolice și greco-catolice, legate firesc de Vatican, dar și cu cele ortodoxe, în momentele de sărbătoare a tuturor românilor.
Am fost prezent la Padova, la Milano, la Assisi, la Napoli, la Livorno, la Veneția și Florența, etc; la pelerinajele organizate de către părintele vicar al Italiei de Nord, dr. Vasile Barbolovici, la colocviile interreligioase de la Assisi, organizate de către părintele franciscan prof. dr. Silvestro Bejan.
M-am bucurat să-i întâlnesc, să le cunosc frământările și să mă gândesc la faptul că locul lor firesc, al unor astfel de oameni, este în țara lor, pentru care să muncească și de care să se bucure.
M-am întâlnit cu comunități din multe alte locuri, între ele desigur, fiind cele din Roma: la comunitatea romano-catolică, unde remarcabilă este activitatea și dăruirea părintelui Isidor Iacovici de la Biserica San – Vitale; la comunitățile greco-catolice păstorite de preoții dr. Serafim Iulian Vescan (la comunitatea din Roma Nord) și Veres Daniel (la Biserica Copelle, sediul central al comunității greco-catolice) care, pe lângă slujbele religioase au probat interesul și dorința preoților și a credincioșilor de a se întâlni, de a participa la pelerinaje în diferite locuri sfinte din Italia și din Europa (Lourdes, Fatima, Sanctuare din Roma), la expoziții, la prezentări de costume populare și jocuri românești, la festivaluri gastronomice, la concerte.»
Care ar fi mesajul pe care ați dori să il adresați tuturor conaționalilor din Italia cu care frecvent ați interacționat în acești ani?
«Aș dori să le transmit conaționalilor gândurile mele de bine, sănătate și prosperitate. Mă bucură faptul că aici, pe pământ străin, fac eforturi să-și păstreze limba, portul și obiceiurile, manifestându-se ca cetățeni ai Europei.
Este dreptul fiecăruia de a trăi oriunde în lume, dar este și o datorie de suflet să păstrezi legătura cu glia și poporul care te-au născut. A cumpăni termenii acestei alternative ține de personalitatea fiecăruia dintre noi, de dorințele de împlinire.»
Giuseppe Sergio Balsamà