Cine e pasionat de Masterchef, ca mine, nu a pierdut selecţiile celei de-a treia ediţii italiene, pe Sky Uno. Am constatat cu plăcere că această ediţie este la fel de multietnică precum cea australiană. Printre multitudinea de concurenţi străini care s-au prezentat acest an, am zărit un tânăr frumuşel şi tatuat. Mă intrigă întotdeauna tinerii care, spre deosebire de cei de vârsta lor, care au pasiuni mai puţin “ortodoxe”, se dedică cu atâta pasiune unei îndeletniciri considerate încă, printre mulţi români, “treabă de muieri”.
Astfel, l-am cunoscut pe Alexandru Mărginean, 22 de ani, din zodia gemenilor, născut la Târnăveni, jud. Mureş, rezident în Italia, la Saronno de câţiva ani, cu o pronunţie impecabilă în italiană. Alex a fost eliminat la un pas de masterclass, spre dezamăgirea multor italieni. Dar s-o luăm de la început.
Cine este Alex Mărginean?
«M-am născut la Târnăveni, în judeţul Mureş. Părinţii mei au divorţat când eu aveam 5 ani. Din păcate, tata avea mari probleme cu alcoolul şi cu violenţă, dar sar peste detalii, altfel trebuie să scrii o carte, nu un articol. La început, mama era mereu prezentă şi atentă. Apoi a început să meargă în Turcia pentru a face comerţ, apoi în Italia şi a devenit, încet, încet, absentă.
Eu am rămas singur. Bunica din partea mamei avea grijă de mine şi m-a crescut până a putut. Primele mele acţiuni în bucătărie au fost cu ea: o ajutam să facă biscuiţi, prăjituri şi plăcinte. Învăţătura nu mi-a plăcut niciodată, dar, şi fără să deschid o carte, eram cam mereu printre cei mai buni. La gimnaziu am frecventat o şcoală sportivă şi am avut prima dragoste, handbalul: eram bun, deşi uram alergatul. Mama începuse să devină foarte absentă.
Mădălina, regina dulciurilor la TV, a devenit „Cel mai bun cofetar amator al Italiei”
Aş putea spune că devenea tot mai puţin mamă. Bunica era foarte severă şi doar eu ştiu câte bătăi am mâncat. Am crescut în violenţă, care apoi, pentru un an sau doi, a intrat şi în caracterul meu. Am făcut multe greşeli, am frecventat persoanele greşite, deveneam tot mai irascibil şi violent. Dar, pentru persoana care sunt astăzi, pot să spun că sunt mândru de mine. Învăţăturile de viaţă, a deosebi răul de bine, educaţia şi comportamentul meu mi le-am ales singur.
Într-o zi, bunica a avut un ictus şi a paralizat. Eu am găsit-o căzută în hol. Deşi nu m-am înţeles prea bine nici cu ea, am avut grijă de ea: o schimbam, o spălam, o ajutam să meargă la baie, pentru că merita, totuşi, ajutorul şi afecţiunea mea. Mama continua să fie absentă şi să facă ce voia.»
Când ai sosit în Italia?
«La 15 ani, pentru că m-a obligat mama. Nu mă simţeam bine deloc. Mama avea un alt logodnic, total dezinteresat de viaţă şi de persoana mea. A trebuit să renunţ la handbal şi asta m-a durut rău. Aici, în Italia, voiam să merg la liceul de aeronautică, fiind şi bun la matematică şi înclinat către mecanică şi instrumente de bord. Însă, din păcate, mama nu m-a lăsat niciodată să aleg ce îmi doresc eu pentru mine în viaţă.
M-a trimis la o şcoală profesională de bucătari, deoarece era aproape de casă.»
Era aproape de casă! A fost primul lucru pe care l-ai spus celor trei juraţi, Joe Bastianich, Carlo Cracco şi Bruno Barbieri, lăsându-i perplecşi!
«Da, pentru că ăsta e adevărul. Eu plângeam cu zilele pentru şcoala la care mă trimisese. Am început liceul în Italia fără să ştiu deloc limba, dar am învăţat-o destul de repede şi nu am avut probleme la şcoală.»
Dar nu acolo ai prins pasiunea pentru bucătărie.
«Nu, aşa cum le-am spus juraţilor, am început să apreciez arta culinară, când am plecat de acasă. Mama s-a căsătorit cu logodnicul ei şi, dintr-o dată, el a devenit mai important decât mine. Tot ce mai rămăsese frumos s-a stricat într-o noapte.
Locuiam la mare. Într-o seară, am ieşit cu nişte prieteni să ne plimbăm pe litoral, apoi am mers într-un local, unde am dansat şi ne-am distrat puţin. M-am întors acasă târziu. Aveam cheile, dar, spre surprinderea mea, era închis din interior, cu zăvorul. Am bătut la uşă, am sunat pentru ceva timp, dar nimic. Am auzit-o pe mama că se ridica din pat, dar el a oprit-o, spunându-i să nu-mi deschidă şi că, dacă am stat bine afară până la 2-3 noaptea, acolo să şi rămân.
E urât şi doare să vezi că mama care ţi-a dar viaţa, care ar trebui să te îndrume, îi dă dreptate unui necunoscut. M-a lăsat să dorm pe preş afară, pe casa scărilor, în frig.
A fost picătura care a umplut paharul meu. De atunci o uram din adâncul inimii. Aşa că am decis, la 17- 18 ani câţi aveam atunci, să-mi fac trăistuţa şi să îmi fac viaţa singur, fără nimeni. Am plecat la 400 de km de casă şi am început să muncesc ca ospătar. Îmi plăcea mult, iar cu ochii eram mereu pe bucătari, ca să învăţ câte ceva. Din păcate, nu a durat mult şi am rămas fără muncă şi fără nimeni. Apoi mi-am găsit ceva într-un depozit de mobilă, la descărcat marfă.»
Cum şi când ai decis să mergi la casting la Masterchef? Cine te-a încurajat?
«Urmăream programul. O prietenă care, când vorbeam despre Masterchef, îmi spunea că aş putea şi eu să merg, pentru că gătesc mult mai bine ca unii care sunt în program, m-a înscris şi aşa m-au contactat. Am primit într-o dimineaţă un telefon, la care am răspuns şi destul de indispus, pentru că mă treziseră. Creadeam că era o glumă. Dar apoi m-am decis să mă prezint. Nu ştiam cum funcţionează, dar când am auzit că la prima etapă din casting eram peste 15.000, din care trebuia să rămânem 100, nici nu mă gândeam să trec.»
Ai câştigat şorţul, deşi sparanghelul tău crud nu l-a convins pe Bastianich, care a avut o reacţie destul de violentă, şi ai fost eliminat tot din cauza lui. De ce l-ai refăcut, ştiind că-ţi jucai locul în Masterclass?
«Râd când îmi amintesc. Îmi pare rău pentru mister Bastianich, i-am şi spus în direct că îmi pare rău că nu am fost la nivelul aşteptărilor lui. Ştiam că, prin a repeta greşeala în a treia probă, jucam totul sau nimic, dar sunt o persoană încăpăţânată şi un lucru pe care îl greşesc, îl refac până îmi iese bine. Din păcate nu a mers şi, sincer, aş fi vrut să reuşesc să îl conving şi pe el.»
Se vedea că chef Cracco credea în tine. Ai de gând să te prezinţi la ediţia viitoare?
«Aş putea spune că eram unul dintre preferaţii chef-ului Cracco. Am avut şi ocazia să vorbesc cu el, după eliminare. Ne-am văzut şi ne-am plimbat prin studio, doar eu şi el, la poveşti. La un moment dat, i-am cerut scuze pentru că-l dezamăgisem. Răspunsul lui a fost, spre surprinderea mea: „Să ştii, Alex, că doar cine are cu adevărat curaj, caracter şi pasiune e atât de nebun să îşi joace totul pe un lucru deja greşit”.
El mi-a spus-o şi în direct, şi în privat că mă aşteaptă la ediţia viitoare. Nu ştiu dacă mă voi prezenta. Scopul meu nu era să devin faimos sau cunoscut, ci doar să fac ceea ce îmi place şi mă pasionează. Deşi îmi place să fiu recunoscut pe stradă, să fiu oprit şi să mi se spună că ţineau cu mine, că par o persoană simplă, umilă şi plăcută.»
Ai avut vreun avantaj de pe urma participării tale la Masterchef?
«Cel mai mare avantaj a fost să-l cunosc pe unul din idolii mei, Carlo Cracco, de la care am primit sfaturi înţelepte, o strângere de mână şi o îmbrăţişare foarte sincere şi cu respect. Şi voi avea şi ocazia să pot face un lucrul bun, pentru că am fost invitat la o cină de binefacere pentru reconstruirea unei grădiniţe şi a unei şcoli la Aquila, pentru care mi-au şi găsit sponsori, pentru că vreau să fac bucătărie moleculară.»
Ce planuri ai pentru viaţa ta de acum înainte?
«Am restabilit relaţia cu mama, încercăm să recuperăm timpul pierdut. Am cunoscut recent o fată minunată şi sunt mai mult ca sigur că e viitoarea mea soţie, chiar dacă am 22 de ani. Sunt sigur că vreau să fac pasul ăsta cu ea, chiar dacă ar trebui mult mai mult timp să ne cunoaştem. Spre fericirea mea are o familie mare, în care eu mă simt bine, ca şi cum ar fi familia mea dintotdeauna.
Planuri de viitor? Simple: un loc de muncă unde să fac ce îmi place, adică să gătesc, o viaţă normală şi o familie a mea, având în vedere că eu nu am avut una. Nu vreau prea multe, mă mulţumesc cu lucruri simple şi sincere. Am prieteni de toate naţiile: români, italieni, nemţi, africani şi indieni. Rar mi s-a întâmplat să fiu descriminat, dar rasismul e peste tot în lume. Cu mine toţi leagă mereu foarte repede, pentru că sunt un băiat simplu, umil, sincer şi foarte doritor de a creşte şi a învăţa mai mult, de la toată lumea.
Mi-a spus-o bunicul, odihnească-se în pace: „Băiete, pentru a te putea defini om şi bărbat, trebuie să ai trei lucruri: Minte, Inimă şi Obraz.” Eu cu astea trei lucruri vreau să merg înainte.»
Irena Cara
Îl puteţi urmări pe Alex, unde îi puteţi oferi şi un loc de muncă, pe profilul său de Facebook
MasterChef Italia la a treia ediţie
MasterChef Italia este versiunea italiană a talent-show-ului culinar MasterChef, creat de regiyorul britanic Franc Roddam şi transmis pentru prima dată de BBC în 1990. Ulterior, showul a fost preluat cu succes în multe alte ţări. Prima ediţie italiană a avut loc în 2011. Juriul din Italia este format din faimoşii bucătari Bruno Barbieri şi Carlo Cracco şi expertul culinar Joe Bastianich (fost jurat în MasterChef USA). Show-ul este transmis de canalul Sky Uno.