Maria Oglindă împlineşte anul acesta 50 de ani şi este originară din Coloniţa, localitate din apropierea Chişinăului. La mijlocul anului 2000 se hotărăşte să plece la muncă în străinătate, chiar dacă e nevoită să ajungă fraudulos în Occident. Situaţia din ţară şi faptul că brutăria pe care o gestiona cu familia a falimentat, au pregătit-o să înfrunte orice greutate, numai să poată să lucreze în Italia.
„Am venit fraudulos şi nu mi-e frică s-o spun. Nu vreau să dau amănunte, dar în acel moment eram pregătită să fac orice pentru a ajunge la muncă în Italia. Am muncit mult în ţară la mine, am încercat şă dezvolt şi o brutărie, dar totul s-a dus de râpă. Am hotărât împreună cu soţul şi cu fiul meu cel mare să plecăm la muncă în străinătate. Era calea cea mai sigură de a ieşi din necazurile financiare de atunci”.
Zile grele
Ajunsă în Peninsulă şi-a găsit foarte greu de lucru, iar soţul şi băiatul cel mare abia după mai bine de un an. Au trecut toţi trei prin clipe de cumpănă. Au fost nevoiţi să mănânce din gunoaie, să doarmă în clădiri dezafectate, pe cartoane, indiferent de temperatura de afară. Au rămas uniţi şi asta le-a dat putere de a merge mai departe, optimişti.
„Eu am găsit de muncă prima. Bineînţeles că la curăţenie, nimic altceva. După mai bine de un an şi-a găsit şi soţul de lucru. Anii de început în Italia au fost foarte grei. De multe ori nu aveam bani nici pentru mâncare şi eram nevoiţi să căutăm în diferite locuri. În cazul în care unii aruncau fructele sau legumele puţin stricate, noi le spălam, alegeam partea sănătoasă şi mâncam. Nu s-a întâmplat asta doar o singură dată.
Am dormit şi în condiţii foarte grele, în clădiri părăsite, pe cartoane. Pe băiat îl aşezam între noi, să se încălzească mai bine. Iar eu plângeam. Ştiam însă că până la urmă vom reuşi să trecem de necazuri.” „De multe ori nu aveam bani nici pentru mâncare”
Pe cont propriu
Cu timpul şi-au găsit toţi trei de muncă, au adus-o şi pe fiica mai mică din Moldova şi pe una dintre nurorile Mariei. Au făcut cât mai multe economii iar cu banii pe care i-au strâns cu greu, au deschis un magazin şi un atelier unde vând şi confecţionează rochii de mireasă. Afacerea s-a lărgit între timp şi familia Oglindă a trecut la organizarea de nunţi, petreceri şi dansuri. De aproape doi ani au organizat zeci de nunţi şi au vândut un număr destul de mare de rochii de mireasă.
„Eu am lucrat croitorie şi în Moldova, la mine acasă. De mare ajutor îmi este nora mea care se pricepe foarte bine la a croi şi coase rochii pe gustul românilor. Atât din Rep. Moldova, cât şi din România. Eu le spun români la toţi. De când am dat drumul afacerii am organizat zeci de nunţi şi am vândut foarte multe rochii de mireasă. A fost imnportant ca de fiecare dată clienţii să fie mulţumiţi şi după aia ni s-a făcut reclamă foarte repede.”
Preţurile pentru rochiile de mireasă nu sunt foarte mari. Pot varia de la 350 şi până la 1500 de euro. „Avem rochii pentru cam toate gusturile, dar vorbesc de nivelul nostru, al oamenilor obişnuiţi. Am vândut rochii şi de 350 de euro şi maxim 1500. Dar am pregătit şi modele care includ bijuterii Swarovski. Preţul îl stabilim în funcţie de cerinţele clientului, de materiale, podoabe sau cusătură. E pentru toată lumea. Noi spunem că preţurile sunt moldoveneşti, adică să-şi permită toată lumea. Am depăşit de 30 de modele, toate fiind creaţia noastră, nimic copiat sau refăcut.”
Planuri de viitor
Maria Oglindă nu s-a oprit doar la a confecţiona şi vinde rochii de mireasă. împreună cu nora şi fata sa au început să creeze şi multe alte accesorii pentru nunţi. „Mai nou facem tot felul de aranjamente florale, buchete pentru mirese, organizăm sălile de petrecere, împodobim şi aşezăm totul să fie cât mai plăcut. Ne ocupăm şi de dansuri pe tot timpul petrecerilor de nuntă.” Pentru moment totul merge foarte bine şi Maria afirmă că atâta timp cât vor fi români în Italia şi familiei sale îi va merge bine. Proiectele de viitor ne declară că sunt mari, dar nu vrea să le dezvăluie din superstiţie. Promite însă să ne informeze dacă totul merge bine. „Ceea ce am pornit e cu şi pentru români. Indiferent de pe ce parte a Prutului. Cât vor exista români în Italia cred că şi nouă ne va merge bine. Deja avem în plan multe alte lucruri care ne va ridica material şi ne va aduce multe satisfacţii. Dar nu aş vrea deocamdată să vorbesc despre el, până nu sunt gata. Mi-e frică să-mi mergă rău. Promit însă să vă sun şi să vă spun atunci că totul e bine.”
Andi Rădiu