Sute de persoane au participat duminică, 22 martie, la Biserica Pogorârea Duhului Sfânt din Milano, la slujba oficiată de Preasfinţitul Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de la hirotonirea întru preot a parohului Traian Valdman.
Mulţi credincioşi nu au reuşit să intre în biserică, însă au îndurat frigul şi ploaia, emoţionaţi să participe la eveniment. Cine a reuşit să intre în biserică a aprins lumânări şi a urmarit cu atenţie slujba utreniei.
Spre final, în faţa bisericii Preasfinţitul Părinte Siluan, a fost primit de doamna Florica, îmbrăcată în veşmânt popular, de doamna Preoteasă Angela şi de Doamna Diaconiţă Laura, cu pâine şi sare. A sărutat Sfânta Evanghelie prezentată de Părintele Traian şi a intrat în locaşul de cult împodobit cu un frumos iconostas şi cu icoane ale sfinţilor români, oferind credincioşilor Sfânta Cruce, spre sărutare. Corul Parohiei Sfânta Parascheva din Torino, dirijat de Părintele Cristian Vasilescu, a cântat : Pe stăpânul şi arhiereul nostru, Doamne îl păzeşte întru mulţi ani!
Sfânta Liturghie a fost celebrată de Episcopul Siluan înconjurat de Părintele Protoiereu Traian Valdman, Părintele Ieromonah Daniel de la Mănăstirea Prodromul din Muntele Athos, Părintele Dimitrie Botlung de la Cernăuţi, Părintele Giacomo Ferrigno de la Milano, Părintele Nicolae de la Oradea, Părintele Arhidiacon Efrem de la Centrul Eparhial din Roma şi Părintele Diacon Teodor de la Milano.
Postul nu e dietă În cuvântarea sa, Preasfinţitul Siluan a arătat cât de important este postul pentru creştinii din zilele noastre, că postul nu este important pentru a nu împlini pofta pe care o cultivă pe lumea aceasta; postul învaţă pe om să se lepede de sine, de egoism.
„După ce a creat Dumnezeu pe Adam şi Eva, le-a spus să nu mănânce din pomul oprit, dar femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, a mâncat şi a dat şi bărbatului său şi a mâncat şi el (Facere 2, 6). Este vorba de pofta ochiului, pofta trupului şi trufia vieţii. Postul nu are rostul să pedepsească trupul, ci să-i dea hrană cu discernământ. Pofta ochiului si pofta trupului aduc dezechilibru, depresie şi chiar pierderea văzului şi a auzului. Trufia aduce slavă deşartă, adică slavă fără conţinut.
Biserica ne învaţă să ne curăţim simţirile. Surzenia nu-i numai fizică, care e deja un grav handicap, din cauza căruia copilul nu mai aude vocea mamei. Cine nu aude, nu vorbeşte şi nu vorbeşte pentru că nu aude. Dar este şi un handicap spiritual, pentru că nu-l mai aude şi nu-l mai vede pe Dumnezeu şi ca atare nu mai împlineşte poruncile; dar aude alte mesaje vătămătoare. Urechile care nu mai aud cuvântul lui Dumnezeu nu mai aud nici părinţii, ci numai calculatorul cu efecte speciale. Ochii nu mai văd pe mama şi pe tata, ci numai ecranul televizorului. De aceea este nevoie de post şi de rugăciune. Cine rămâne la Înger îngeraşul meu nu creşte, rămâne cu minte de copil. Prin post şi rugăciune viaţa primeşte un sens.
Simţurile resimt pecetea darului Duhului Sfânt primită la Botez prin Mirungere. Perioada postirii să nu fie numai dietă, ci curăţire a simţurilor ca să primim pe Hristos Dumnezeu. Înainte de împărtăşirea numeroşilor creştini pregătiţi prin post, rugăciune şi spovedanie, zeci de copii s-au rugat împreună: Înger, îngeraşul meu, iar cei mari au confirmat credinţa: Cred, Doamne, şi mărturisesc… că acesta este însuşi preacuratul Tău Trup şi acesta este însuşi scumpul Tău Sânge…”
La final, preotul Traian Valdman şi-a amintit cum în urmă cu 45 de ani, într-o duminică, un tânăr preot din Teleoman se afla în faţa Patriarhului Justinian, care după ce a invocat Duhul Sfânt asupra nevredniciei sale, i-a pus în mână Sfânta Împărtăşanie zicând: „primeşte odorul acesta şi să-l păstrezi până la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos”. Părintele Valdman a amintit ca după venirea Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, numărul parohiilor ortodoxe române în Italia, care îi unesc pe românii ortodocşi a depăşit numărul 200 de parohii.
Răspuns la întrebări
“Unde Statul nu ajunge, pentru că nu poate, Biserica intervine. Aceasta este sinergia noastră pentru că atunci când un credincios simte nevoia să aibă răspunsuri la unele probleme ale vieţii sale, le cere preotului şi episcopului. Sunt Dumnealor, cu menirea şi cultura pe care le au, în măsură să vă răspundă la aceste întrebări şi chemării la care au răspuns, la un moment dat al vieţii lor. Creştinii români ortodocşi din Italia formează o frumoasă comunitate în jurul Preasfinţitului Episcop Siluan” a declarat consulul general al României la Milano, George Bologan.
Mariuccia Scazzoso Pietrogrande, preşedinta Asociaţiei Amici del Consiglio delle Chiese Cristiane din Milano a spus: “Cu emoţie şi bucurie participăm la această semnificativă şi preţioasă aniversare care subliniază iluminatul parcurs al vieţii Dv. Viaţa Dv. preoţească a adunat o mare comunitate cu foarte mulţi fraţi. Nu putem să uităm, câtă muncă, câtă creativitate, cât sacrificiu au marcat parcursul acesta”.
prezent la slujbă, George Bologan, Consul General al României la Milano
Primul dintre păstori
În încheiere, a luat cuvântul Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan: “Primul dintre păstorii care au pornit în căutarea oilor răspândite de regimul comunist este Părintele Paroh al acestei parohii de mai bine de 40 de ani şi cofondator, împreună cu dumneavoastră, a multor parohii în Lombardia şi nu numai. A fost o vreme când mergea până în Toscana la Florenţa, până la Bari şi la Torino, în condiţiile grele de atunci. Preoţii noştri au familii şi de cele mai multe ori – şi asta o spun în cunoştinţă de cauză, ca fiu de preot – preoteasa şi copiii sunt primii pe care preotul îi sacrifică împreună cu el. Pe preot îl doare inima şi de copiii săi şi de cei care sunt răspândiţi şi suferinzi.
Părintele Traian nu numai că a slujit cu râvnă şi jertfelnicie, dar a căutat să deschidă un dialog şi a deschis nişte pârtii în dialogul cu societatea civilă, cu episcopi, cu profesori de teologie, cu tot omul care a căutat să înţeleagă ce este această Biserică Ortodoxă. Lucrurile au început în condiţii deosebit de grele. Cărările acelea s-au transformat în autostrăzi. Conferinţele cu teologi şi episcopi, lecţiile de teologie ortodoxă predate studenţilor preoţi catolici, toate acestea au devenit legături şi marcă înregistrată. La întâlnirile pe care le avem, episcopi, profesori, vicari întreabă ce face Părintele Traian.
Aceasta explică de ce s-au pus la dispoziţie biserici catolice ca să se slujească cu demnitate Liturghia ortodoxă în toate colţurile Italiei, în rânduiala ei preoţească. Câte suflete au găsit aici linişte şi mângâiere, în lumea aceasta plină de confuzie! Câţi copii s-au născut din nou, din apă si din duh! Slujirea preoţească are privilegiul de a se face părtaşă la bucuriile şi necazurile oamenilor.
Astăzi, Părinte Traian, ne-am adunat aici împreună cu un Părinte de la Schitul Prodromul de la Muntele Athos. Vine şi ne aduce binecuvântarea Maicii Domnului Prodromiţa, prin icoana nepictată de mână omenească. Împreună slujitor îl avem pe Părintele Dimitrie, care vine din părţile Ucrainei, zonă deosebit de încercată. Împreună cu noi a slujit Părintele Giacomo pe care îl cunoaşteţi şi Părintele Nicolae de la Oradea. Aş dori să dăruiesc câteva daruri simbolice Părintelui Traian: Sfântul Antimis, cel mai preţios lucru pe care îl are preotul pe altar. Tot pentru slujire oferim un set: copie şi linguriţă în argint, pentru că este vrednic Dumnezeu de cele preţioase. Fiind vremea postului, oferim şi acoperăminte pentru sfintele vase. Întru mulţi ani, Părinte Traian!”
Georgiana Baciu, Milano
