Pe 4 mai
Nicio remuşcare
Ihmet s-a prezentat la proces îmbrăcat cu pantaloni şi geacă de blugi şi un hanorac. Părul scurt şi îngrijit. Nu a schiţat nicio emoţie, spun cei prezenţi în aulă. Nicio lacrimă. Nici când procurorul a reconstituit cum a omorât-o pe fosta lui logodnică, în dimineaţa zilei de 4 mai a anului trecut. Iată cum a fost descrisă scena teribilă în faţa judecătorului: Ihmet i-a telefonat Danielei, dimineaţa devreme şi s-a prezentat în faţa vilei unde tânăra lucra ca menajeră. Intr-o pungă, avea un cuţit cumpărat în aceeaşi zi. A lovit-o de mai multe ori. Daniela a încercat să se apere. Una din cele zece lovituri i-a produs tinerei o rană la gât. Dar, la un moment dat, cuţitul s-a rupt, iar Daniela a reuşit să scape în grădină, ţinându-se, spun anchetatorii, cu mâneca puloverului de gât, să oprească sângerarea. A ajuns în faţa porţii electrice, dar nu avea telecomanda pentru a o deschide. Strigătele tinerei au atras atenţia a doi muncitori care lucrau la câţiva metri distanţă şi s-au repezit să o ajute. Prea târziu, nu au putut nici ei să deschidă poarta vilei. Şi au asistat neputincioşi, în timp ce Ihmet Mirza, cu un cuţit luat din bucătăria vilei, i-a dat lovitura de graţie fetei.
“Nu voia să o ucidă”
La sosirea carabinierilor, românca nu mai avea nicio speranţă de supravieţuire. Ihmet a fost arestat în flagrant. Ulterior, a susţinut că venise să vorbească cu fosta lui iubită, fără nicio intenţie ucigaşă. A recunoscut că a omorât-o şi a cerut să fie judecat cu “rit abreviat”, sperând o reducere a pedepsei.
220 000 de euro desbăgubiri
Ieri, judecătorul i-a dat maximul pedepsei prevăzute, adică 30 de ani, pentru omor cu premeditare. Dar nu a recunoscut agravanta cruzimii. Muratsa a fost condamnat şi la plata cheltuilelilor de judecată. In plus, va trebui să plătească părinţilor şi fratelui victimei suma totală de 220 000 de euro desbăgubiri morale.
Avocaţii familiei Mirza s-au declarat satisfăcuţi de verdict. In aula tribunalului, au citit o scrisoare trimisă, de la Iaşi, de fratele Danielei, Andrei. In numele familiei, Andrei explică judecătorului că nici el, nici părinţii Danielei, nu au putut să vină la proces, din lipsa banilor necesari drumului până la Roma.
Fratele Danielei: “Suferinţă vie”
Iată un fragment din scrisoarea înaintată de Andrei Mirza judecătorului de la Tribunalul din Tivoli, mesaj care a fost citit şi în faţa comunităţii de români de la parohia ortodoxă din localitate.
“Suferinţa şi revolta provocată de uciderea violentă a surorii mele aproape mă determină să parcurg drumul pe jos, de-ar fi posibil, pentru a vedea cu proprii ochi desfăşurarea procesului şi condamnarea celui ce se face vinovat de tragedia familiei mele. Chiar dacă au trecut 7 luni de la pierderea surorii mele, durerea este încă vie în sufletele noastre şi nu se va stinge niciodata. Părinţii mei încă nu şi-au revenit din şocul produs de pierderea Danielei. (…)Sora mea îmi spunea cu teama că a fost ameninţată cu moartea de cel ce a fost iubitul ei. Plângea şi se gândea cu durere în suflet că nu o să-şi mai vadă niciodată părinţii mult iubiţi, fratele caruia i-a fost alături de când a venit pe lume, prietenii cu care şi-a petrecut o mare parte din viaţa şi ţara unde s-a născut. Mărturisirea ei îmi dă şi acum insomnii în fiecare noapte”.
Miruna Căjvăneanu