Se dusese să-și verifice grădina, în zona Tor Pagnotta, cartierul Laurentino din Roma, după câteva zile de ploi, și în șanțul alăturat văzuse trupul unui bărbat. Printre ramuri, rămăseseră o saltea, un buștean și resturi purtate de curent, și se ridicase un picior. Era 12 mai 2019. Domenico D’Annunzio, un roman din cartier, a fost îngrozit și a chemat poliția.
A fost nevoie de zile pentru a da un nume corpului și pentru a stabili cauza morții.
Victima se numea Neculai Roșu, în vârstă de 55 de ani, un român fără adăpost și arțăgos, care locuia în Santa Palomba. Și nu căzuse accidental în șanț, ci fusese aruncat lângă podul din via Casali di San Sisto după ce fusese bătut cu o rangă de fier, bătut în timpul unui grătar printre prietenii care locuiau în barăci improvizate din apropiere, și pedepsit pentru violența sa.
Ștefan Dorel Munteanu, în vârstă de 37 de ani, fără cazier, tot român, va trebui acum să execute 16 ani de închisoare pentru acea crimă, în timp ce fratele său Ioan, de 41 de ani, care era și el judecat pentru crimă voluntară, a fost achitat. Sentința, abia depusă, a reconstituit faptele, scrie Il Messaggero.
Potrivit procurorului, Rosu, snopit în bătaie, a murit în șanț. Dar Curtea cu Juri a considerat că victima era deja moartă când a fost aruncată, astfel încât doar cel care îl lovise cu ranga trebuie considerat ucigaș, și anume Ștefan, în schimb Ioan doar l-a ajutat pe fratele său să scape de cadaru.
Un al doilea proces s-ar putea deschide în scurt timp asupra cazului. Odată ce răspunderea pentru crimă a fost soluționată (cel puțin în primă instanță), cei doi frați vor fi judecați pentru ascunderea cadavrului, având în vedere că Curtea a retrimis dosarul către procuror pentru această acuzație.
Procurorul ceruse pentru cei doi frați, respectiv 21 și 14 ani de închisoare.
Ioan Munteanu s-a declarat nevinovat: „Era mort. Nici măcar nu am participat la ceartă”.
Ștefan, condamnat pentru crimă, a povestit în instanță: «De Crăciun m-a bătut fără niciun motiv – a spus Ștefan – am ajuns la spital săptămâni întregi. Și în noaptea aceea a vrut să facă același lucru cu un prieten, care era și invalid. Am intervenit pentru a-l apăra. Eram beți, am vrut să-i dau o lecție și am pierdut controlul».
Curtea a recunoscut circumstanțele atenuante „având în vedere contextul de degradare profundă și precaritatea existențială în care a avut loc acțiunea criminală și comportamentul inculpatului în timpul procesului”.