Moartea deţinutului Virgil Cristian Pop după 50 de zile de greva foamei a fost subiectul mai multor interpelări în Parlamentul italian.
Deputaţii radicali au prezentat o interpelare urgentă, prima semnatară Rita Bernardini, către ministrul Justiţiei, Paola Severino, în care întreabă “dacă ministrul a dispus o anchetă specifică privind decesul deţinutului; dacă deţinutului i-a fost asigurată toată asistenţa posibilă, pe lângă cea umană, competentă pentru condiţiile sale fizice şi mintale; dacă internarea în spital ar fi putut fi efectuată înainte ca starea lui Pop Virgil Cristian să se înrăutăţească în mod fatal aşa cum s-a întâmplat; dacă, în fine, ministrul nu consideră a fi urgentă demararea unei anchete privind decesele care au loc în rândul deţinuţilor din închisorile italiene, inclusiv sinucideri, pentru a le verifica cauzele reale şi a evita altele noi”.
Elisabetta Zamparutti, deputată radicală a intervenit în Parlament pentru a cere ca ministrul Justiţiei să facă declaraţii în mod urgent în plen privind situaţia închisorii din Lecce, după moartea lui Virgil Pop.
Două interpelări PD
Deputatul Guido Melis (PD) a spus că autorităţile române trebuiau să fie informate privind moartea deţinutului. „Ministrul român de Externe, Andrei Marga, a declarat că autorităţile diplomatice române nu ar fi fost informate privind starea de sănătate a deţinutului român, Virgil Cristian Pop, decedat la Lecce, după o grevă a foamei care a durat 50 de zile”, declară într-o notă deputatul Melis, preşedinte al Grupului Interparlamentar de Amiciţie Italia-România.
„Potrivit normativei în vigoare – continuă Melis – rudele din România şi autorităţile consulare române din Italia ar fi trebuit să fie informate cu scopul de a pune în aplicare, respectând voinţa subiectului, toate strategiile pentru a-l împiedica să ajungă la rezultatul extrem al atitudinii sale, lucru care după spusele ministrului de Externe român nu a fost făcut”.
„Având în vedere că, din câte s-a stabilit, în aceeaşi situaţie (greva foamei) se află alţi 35 de deţinuţi, am prezentat împreună cu colegii Ria şi Touadì o interpelare la ministrul Justiţiei pentru a înţelege ce se întâmplă cu exactitate în închisorile italiene şi, în fine, dacă drepturile deţinuţilor (în acest caz străini) nu sunt de fapt, în asemenea cazuri, încălcate”, încheie nota.
Teresa Bellanova, deputat PD, a cerut, într-o altă interpelare, intervenţia ministrului de Justiţie pentru efectuarea de acţiuni concrete pentru a se “combate situaţia inumană pe care o trăiesc zilnic deţinuţii şi toţi actorii sociali care operează în instituţiile penitenciare supraaglomerate”.Bellanova subliniază cum „măsura detenţiei are deja prin sine un impact psihologic foarte puternic asupra subiecţilor implicaţi, însă are fără niciun dubiu o repercusiune mai puternică asupra acelor subiecţi, cum sunt imigranţii, care în foarte multe cazuri se află într-o situaţie de singurătate fizică şi psihologică, fiindcă sunt departe de propria reţea familială şi amicală”. Toate acestea – potrivit Teresei Bellanova – „sunt amplificate de faptul că multe dintre aceste persoane au şi dificultăţi în a se exprima în limba italiană”.
„Să mori în închisoare este nedemn pentru o ţară civilizată”
„Moartea lui Pop Virgil Cristian, 38 de ani, deţinut la Lecce, după 50 de zile de greva foamei este unul dintre foarte numeroasele episoade deosebit de grave care au loc în închisorile noastre. Suntem alături de rudele victimei. Să mori în închisoare este nedemn pentru o ţară civilizată: nici măcar în cele mai rele regimuri militare nu se întâmplau asemenea fapte, pe lângă toate acestea într-o situaţie de abandon total al acestei persoane”, a declarat Giovanni Russo Spena, responsabil naţional pe probleme de justiţie de la Rifondazione Comunista. „Sinuciderile şi supraaglomerarea închisorilor sunt o problemă enormă pentru care guvernul Monti nu a făcut şi continuă să nu facă nimic”, a mai declarat Spena.
