Ancheta a fost demarată în seara de 23 mai 2009, când nepoata octogenarului a cerut intervenţia carabinierilor în casa în care bătrânul locuia împreună cu îngrijitoarea româncă angajată de puţin timp. În acea seară, când nepoata şi soţul s-au dus să-l viziteze, l-au găsit pe bătrân legat de pat şi în condiţii igienice nu tocmai bune; îngrijitoarea şi o prietenă de-a sa cinau. Au fost chemaţi carabinierii şi în urma acestei circumstanţe, nepoata şi soţul au început să dea atenţie afirmaţiilor pe care obişnuia să le facă bătrânul în momentul vizitelor, că a dispus efectuarea unui testament la un notar prin care o numea pe îngrijitoare moştenitoare unică.
În aceleaşi ocazii, bărbatul a spus şi că a fost uneori legat de pat, însă rudele nu au dat niciodată prea multă atenţie afirmaţiilor sale. Astfel din acea zi de 23 mai îngrijitoarea a fost anchetată nu numai pentru sechestrare de persoană (ipoteză arhivată apoi, stabilindu-se că acest lucru era necesar pentru siguranţa bărbatului), ci şi pentru înşelarea unei persoane infirme.
Testament în favoarea româncei
Era vorba însă, în primă instanţă, de găsirea testamentului. Documentul a ieşit la lumină după ceva timp. Era la un notar faentin. În acel moment trebuia stabilit dacă octogenarul, când s-a hotărât să dispună de voinţa sa, era în deplinătatea facultăţilor mintale sau într-o situaţia psihică de asemenea manieră încât putea fi foarte uşor sugestionabil.
Expertiza psihică dispusă de judecătorul pentru investigaţii preliminare Corrado Schiaretti şi efectuată de Roberto Zanfini, specialist în psihiatrie şi director al centrului de sănătate mintală de la Ausl din Ravenna, a concluzionat în favoarea sugestionabilităţii facile a bărbatului al cărui deficit cognitiv se manifesta "când şi când" şi că astfel dacă era posibil să nu fie "recunoscut în anumite momente" devenea de recunoscut "prin contacte frecvente şi/sau prelungite".
Românca se apără: “relaţii liniştite”
Procurorul Stargiotti a trimis-o în judecată, pe baza expertizei. Femeia, însă, a negat mereu acuzaţiile, evidenţiind cum în lunile în care ea a desfăşurat munca de îngrijitoare, relaţiile cu bărbatul au fost liniştite, spre deosebire de perioadele precedente.
Caracterul extrem de dificil al bărbatului constrânsese mereu rudele la o schimbare continuă a îngrijitoarelor. Cum s-ar spune, prin numirea ei ca moştenitoare, bătrânul doar vroia să-i mulţumească.