Explozia unui cauciuc i-a distrus faţa, iar în urma rănilor a murit. Înainte de a muri, Janos Both, un român de 41 de ani, a lăsat un testament spiritual, cerând să-i fie donate organele: un gest care a salvat viaţa a patru italieni.
Se apropie încheierea anchetei privind accidentul care s-a produs în martie 2012 în curtea firmei Callegari din Nervesa della Bataglia (provincia Treviso, Veneto). Explozia cauciucului i-a adus moartea lui Janos Both, care umfla anvelopa unui tractor, aşa cum mai făcuse de multe alte ori. Pe masa procurorului Iuri De Biasi a sosit raportul expertului, însărcinat să efectueze o superex pertiză tehnică.
În registrul anchetaţilor a fost înscris patronul firmei unde lucra românul, Giovanni Callegari, căruia i se aduce acuzaţia de omor din culpă.
Pe 22 martie, Janos Both lucre în curtea halei firmei Callegari Recuperi, la Nervesa. Dintr-o dată, cauciucul pe care îl umfla a explodat. Muncitorul a fost lovit de janta roţii. Explozia i-a atras în curte pe ceilalţi muncitori şi pe patronul Giovanni Callegari. Starea muncitorului a părut imediat gravă.
A fost anunţat serviciul 118 care a trimis la Nervesa o ambulanţă şi un elicopter medical. Bărbatul, cu faţa ca o mască de sânge, abia respira şi îşi pierduse cunoştinţa. Starea feţei era atât de compromisă încât făcea complicată până şi intubarea.
Medicii de la Urgenţă au reuşit să stabilizeze muncitorul şi apoi l-au transportat la spitalul Ca’ Foncello din Treviso, unde a murit.
“Fratele meu nu a supravieţuit. Au fost prea grave rănile suferite în accidentul de muncă”, a povestit la “Il Gazzettino” Rosa Sima Span, sora lui Janos.
“Medicii şi-au dat imediat seama că starea sa era disperată. Au încercat să-l supună unei intervenţ ii chirurgicale, dar s-au oprit aproape imediat. Janos intrase în moarte cerebrală”.
Două zile mai târziu s-a oprit şi inima muncitorului de 41 de ani, căsătorit şi tatăl a doi copii. “Janos – mai spune sora – ne lăsase un precis testament spiritual. Din acest motiv am decis să-i donăm organele. Un gest de iubire care a permis salvarea a patru vieţi”.
Astăzi Rosa are o mare dorinţă: “Aş vrea să întâlnesc una dintre persoanele care trăiesc datorită organelor fratelui meu. Ştiu că este dificil dacă nu chiar imposibil, dar eu sper”. Femeia, care locuieşte la Nervesa cu familia, are o idee precisă privind tragedia: “Moartea lui Janos a fost o tragică fatalitate. Am lucrat şi eu la firma Callegari şi mereu m-au tratat bine. Fratelui meu îi plăcea acea muncă şi avea o mare stimă pentru patron, de care ea foarte legat”.