Pe 17 ianuarie a început, la Tribunalul din Larino (Provincia Campobasso, Regiunea Molise), procesul privind moartea la locul de muncă, în 2008, a unui român de 35 de ani, Gheorghe Radu. Românul a murit pe câmpurile din Campomarino, din cauza oboselii, în timp ce încărca lădiţe cu roşii. Următoarea şedinţă a procesului va avea loc pe 7 februarie.
Procesul a început în dimineaţa de 17 ianuarie, dar imediat a fost amânat, la cererea apărătorilor celor trei persoane inculpate. Apărătorii au cerut o amânare, pentru a putea consulta rezultatele unei expertize pe care nu o primiseră. Gheorghe Radu a fost abandonat pe moarte într-un şanţ, la marginea terenului unde lucra în condiţii aproape inumane.
Culegea roşii pentru o firmă din Torremaggiore (provincia Foggia). A murit pe 29 iulie 2008, fără a fi văzut de nimeni. Fără ca cineva să-şi dea seama că i se făcuse rău. Trei italieni sunt judecaţi pentru moartea sa. Este vorba de proprietarul terenului, Teodoro Zullo, de Domenico Scarano şi de Edilio Cardinale. Ultimii doi se ocupau de angajarea forţei de muncă şi de organizarea muncii pe câmpul pe care muncea Gheorghe.Potrivit acuzării, cei trei au acţionat "cu neglijenţă, imprudenţă şi încălcând normativa privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, nepăsându-le de nimic". Neţinând cont nici măcar de starea sa de sănătate. Gheorghe, angajat la negru, avea probleme cu inima şi nu a făcut faţă efortului. În acea zi, pe timpul pauzei de prânz, şi-a dat seama că ceva nu era în regulă. Îşi avertizase colegii. Nu a revenit pe câmp pentru a culege şi umple lădiţele cu roşii. Îşi găsise adăpost în apropierea unui tir. Nimeni nu l-a observat pe tânărul muncitor în agonie.
"A fost lăsat să moară ca un câine – spune soţia victimei, Maria – nu este posibil să-ţi pierzi viaţa la 35 de ani din cauza muncii. În acea dimineaţă am încercat să-i telefonez soţului meu. Telefonul suna, dar nu mi-a răspuns nimeni. Abia seara am aflat că soţul meu era mort. Mi-a spus un carabinier".
Maria Radu şi fiica sa, Valentina, care astăzi are puţin peste 13 ani, trăiesc, ca şi atunci, la Torremaggiore (Foggia). Aceeaşi localitate unde îl aşteptau pe Gheorghe să se întoarcă de la muncă, în acea zi de iulie 2008. Maria s-a constituit parte civilă în proces, alături de Valentina.
Maria Radu a fost prezentă pe 17 ianuarie în sala de judecată de la Larino, pentru a cere dreptate pentru moartea soţului, dar şi pentru a denunţa condiţiile de exploatare, clandestinitate şi umilinţă în care se află zeci de mii de imigranţi. "Dreptate pentru Gheorghe – a strigat Maria în sală – vreau ca vinovaţii pentru moartea soţului meu să plătească".
În ultimii ani, mai multe asociaţii de voluntariat, alături de consilierul regional Michele Petraroia (Pd), au susţinut lupta femeii. "Vom continua să o facem atât cât va fi posibil astfel ca Italia, Sudul şi Molise, conştiente de propriul trecut de emigrare şi sigure că drepturile umane nu sunt marfă ci demnitate inalienabilă a fiecărei persoane – a declarat Petraroia -, să arate chipul acceptării, solidarităţii, integrării şi egalităţii".
Maria a avut forţa să se lupte în ciuda neajunsului de a fi rămas singură cu o fiică în grijă, într-o ţară străină care i-a întors spatele. Nu s-a dat bătută. A continuat să îngrijească o bătrână şi nu s-a oprit la primele obstacole. A obţinut recunoaşterea propriilor drepturi de către Inail şi s-a mobilizat pentru ca sacrificul soţului ei să fie cunoscut la nivel naţional.
Pe 1 mai 2011, la locul unde a murit Gheorghe Radu a fost pusă o cruce în memoria victimei muncii la negru.