Italia, lupta pentru copii între doi soți, un italian și o româncă: femeia a fost condamnată la închisoare, copiii au rămas cu tatăl.
”Mi-a răpit fiul timp de doi ani, șase luni, 22 de zile, o oră și 33 de minute: le-am numărat pe toate”. Atât a durat calvarul unui tată care, din martie 2019 până în octombrie 2021, a îndurat toate vicisitudinile pentru a-și reîntâlni copilul, acum în vârstă de opt ani, răpit de fosta soție și dus în România fără permisiune, scrie La Repubblica.
Italia, lupta pentru copii între doi soți, un italian și o româncă
Acum, după ce femeia a fost condamnată la doi ani și o lună pentru răpire de copii, tatăl a povestit coșmarul prin care au trecut el și fetița lui, cu doi ani și jumătate mai mare decât frățiorul ei.
Chiar și acum, angoasa pe care a trăit-o îi blochează vocea: ”A încercat să o răpească și pe ea, dar nu a reușit”, explică bărbatul, un director de bancă care a renunțat la carieră pentru a se putea dedica misiunii de a-și recupera fiul.
”Nici măcar nu am putut să-l sun, pentru că ea a împiedicat orice contact. Și nu am reușit să comunic cu el decât printr-o stratagemă: am folosit Playstation 5, în timp ce el se juca Fortnight la distanță cu sora lui care stătea cu mine”.
Asistat de avocatul Marcello Ronfani, tatăl a renunțat la cererea de despăgubire, cu condiția ca femeia (căreia i-a fost retrasă autoritatea părintească) să plătească 5.000 de euro organizației Save the Children. ”Nu intenționez să fac nimic împotriva ei, vreau ca copiii mei să continue să o vadă: este mama lor”, explică el.
A recuperat copilul după opt călătorii în România
A fost nevoie de hotărâri ale instanțelor italiene și românești, de multă răbdare și de opt călătorii în România pentru a recupera copilul. În ciuda faptului că împotriva femeii a fost emisă o măsură preventivă, în ciuda intervenției poliției și a unui ofițer de justiție român, aceasta nu a renunțat la ideea de a respecta acordurile și deciziile.
Căsătoria lor de 7 ani se încheiase în 2013 și ambii copii locuiau cu mama lor, în custodie comună. Weekendurile și zilele alternative le punctau viața, chiar dacă ea nu respecta adesea acordurile.
Într-o zi, bărbatul, care întârziase de la serviciu, nu reușise să ajungă la timp pentru a-și lua copiii de la școală și ceruse amabilitatea mamei unei colege de școală să vină să-i ia. Fosta soție le întâlnise și le luase cu ea. Când acesta își făcuse apariția la ușa ei, printre țipete, ea refuzase să i le dea.
”La un moment dat, fiica mea s-a ascuns sub pat, a luat telefonul mobil al mamei sale și m-a sunat disperată spunându-mi că sângerează pentru că a bătut-o: i-a dat o palmă pe față, dar avea o cheie în mână și a rănit-o lângă ochi”. În acel moment, a chemat carabinierii.
Separația copiilor
Cuplul a ajuns în instanță, iar judecătorul a decis să-i dea fetița lui și băiatul mamei. ”O alegere absurdă: acolo a început calvarul meu. Aveam întâlniri la adăpost, totul era dificil. Fiica mea își smulgea genele și avea ticuri nervoase până când a început să stea cu mine: nu voia să-și vadă mama, în clasa a patra stătea pe jos și se împotrivea pasiv cu asistenții sociali.
La o întâlnire la care femeia trebuia să aducă copilul, aceasta a ajuns singură: „Eram cu fiica mea, a încercat să mi-o ia”.
La scurt timp, însă, fosta soție a dispărut. „Am aflat câteva zile mai târziu, pentru că nu a mai răspuns la telefon”.
Tatăl a demarat apoi procedura legală pentru a-și revedea fiul: „Întotdeauna am vrut să fac totul conform legii. Am activat Convenția de la Haga, dar de fiecare dată când am mers în România, ea a refuzat să mă lase măcar să-l văd”.
A patra oară, tatăl a venit la școală însoțit de doi polițiști și de un executor judecătoresc pentru a recupera copilul cu forța. Directoarea, însă, refuzase: „Era necesar să spargă o ușă cu umerii”.
Pe femeie o așteaptă un alt proces, pentru abuzul asupra fiicei sale.
Îmbrățișarea cu fiul ei a fost bucurie pură. Dar nu s-a terminat. Mama sa a depus o plângere pentru răpire pentru a-l împiedica să se întoarcă în Italia: „Am luat un autobuz la ora 3 dimineața și am călătorit timp de nouă ore până în alt oraș. La aeroport ne-au ținut o oră și jumătate: aveam toate documentele la mine și ne-au lăsat să plecăm. Acasă, totul era pregătit pentru el, chiar și o petrecere de bun venit: sora lui l-a îmbrățișat îndelung, nu voi uita niciodată fericirea lor de a se revedea”.
A fost un coșmar, povestește el: „M-am luptat foarte mult și, ca tată, m-am simțit adesea prejudiciat de lucrătorii sociali”. Acum, pe femeie o așteaptă un alt proces, pentru abuzul asupra fiicei sale.
