Rememorăm momentele de teroare din seara de 26 mai 2009 de la Napoli, care vor rămâne în istoria oraşului. În piazza Montesanto, lângă staţia terminus a linei feroviare Cumana, mai mulţi killeri mafioţi au deschis focul, încercând să omoare un membru al unei familii rivale. Piaţa era plină de oameni. Un elev de 14 ani, napolitan, a fost atins de un glonţ la umăr. Un muzicant român de 31 de ani, Petru Bârlădeanu, a fost ucis.
Faptele au avut loc în cartierul popular Pignasecca, unde se înfruntau două clanuri rivale ale Camorrei, Ricci-Sarno şi Mariano-Elia-Lepre.
Raidul pistolarilor a început la ora 20. Focurile de armă au creat panică. Oamenii fugeau care-ncotro încercând să se ascundă.
Petru Bârlădeanu, 31 ani, care îşi câştiga pâinea cântând în pieţe şi în metrou cu acordeonul, mergea cu soţia sa spre staţia Cumana.
Indiferenţa
Camerele de supraveghere ale gării l-au filmat pe român în diferite momente. Înregistrarea video publicată de „Il Mattino” începe tocmai când Petru şi soţia sa Mirela merg liniştiţi spre staţia Montesanto. În câteva clipe intră în acţiune ucigaşii, la 19.47, opt tineri care aparţin clanului Sarno-Ricci, cu căşti pe cap, la bordul a patru scutere, şi cu mitraliere în mâini cu care încep să tragă la întâmplare. O rafală îl loveşte din greşeală pe Petru. Un glonţ trece prin acordeon. Tânărul, deşi este rănit foarte grav, reuşeşte să se refugieze în interiorul staţiei.
Camera de filmat interioară a gării îl înregistrează pe bărbat mergând cu greu şi cu tricoul plin de sânge. Odată ajuns la barele rotative, sfârşit, se prăbuşeşte la sol.
Şi aici vine partea cea mai îngrozitoare. Dramaticul sfârşit al lui Petru Bârlădeanu are loc sub ochii indiferenţi ai trecătorilor care continuă să composteze bilete sau să vorbească la telefon, fără ca cineva să dea atenţie strigătelor de ajutor ale soţiei românului.
„Femeia striga: soţul meu moare, ajutaţi-mă, a fost teribil. Când am auzit împuşcăturile am coborât la peron: erau sute de persoane care strigau, fugeau. Şi era bărbatul prăbuşit care murea. Noi nu avem cum să-l ajutăm. La câţiva metri este spitalul Pellegrini, dar procedura ne impune să chemăm ambulanţa. Imediat a fost foarte clar că starea rănitului era foarte gravă, dar noi nu am putut face altceva decât să-l vedem murind”, a povestit un angajat al staţiei. Ajutoarele au sosit după aproape jumătate de oră, când bărbatul era deja mort.
Cadavrul a rămas apoi timp îndelungat la sol, între peronul 4 şi casa de bilete, vegheat de soţia victimei, Mirela Boboacă, pe atunci de 29 de ani, rămasă cu doi copii mici de crescut, de 6 şi 10 ani.
„Mirela Boboacă, soţia lui Petru Bârlădeanu, mort pe timpul unui raid criminal, de care era complet străin, nu va fi lăsată singură”, a promis atunci prefectul de Napoli, Alessandro Pansa. Dacă din partea ambasadei sau a asociaţiilor româneşti nu a venit niciun semn de solidaritate (poate pentru că ştirile vorbeau de un rom român), mai multe asociaţii şi grupuri anti-rasism din Napoli s-au mobilizat şi au organizat o manifestaţie în faţa staţiei Cumana, pe 4 iunie, în memoria lui Petru, când a fost dezvelită o placă memorială pe care scrie: „În amintirea lui Petru Bîrlădeanu, România 1976 – Napoli 2009, victimă inocentă a Camorrei”.
Primarul localităţii Napoli, pe atunci Rosa Iervolino Russo, a depus o coroană de flori la staţia Cumana din Montesanto în memoria lui Petru Bârlădeanu.
«Era român, nu rom»
Mirela, soţia victimei, a povestit momentele dramatice: „Eram în staţie. Am auzit împuşcături. Petru m-a prins de mână şi mi-a spus: Fugi! Am văzut sângele, dar el îmi spune că e numai o zgârietură şi că trebuie să fug. Până la capăt s-a gândit la mine, să mă salveze pe mine... la el nu s-a gândit nimeni şi eu nu puteam face nimic. Timp de 5 minute a vorbit. Timp de 10 m-a privit fix în ochi şi, când eu strigam, el îşi scutura capul şi îmi strângea mâna mai tare. Timp de jumătate de oră corpul soţului meu Petru a rămas la pământ şi nimeni nu a făcut nimic. Toţi ne priveau şi unii ne fotografiau. A sosit o ambulanţă, dar nu era pentru noi, era pentru copilul rănit. Doi răniţi, o singură ambulanţă… pentru italian”.
„Soţul meu a murit pentru 8 euro. Atâţi bani avea în buzunar. Bani pe care îi strângem zi de zi şi îi expediem aproape pe toţi în România unde este fata mea„, spune Mirela.
Petru cânta la acordeon pe Cumana, dar era un fotbalist. Mirela a arătat cartea de identitate a soţului şi povesteşte: „Petru era român, nu rom. Era atacant central la Poli Iaşi, divizia A. Îi plăcea să se uite la partidele echipei Napoli şi când putea se juca cu copiii, îi învăţa şi pe italieni să joace fotbal.”
Petru Bârlădeanu era din Lungani, judeţul Iaşi. El şi soţia sa Mirela erau în Italia de 6 ani. Locuiau într-o tabără de romi împreună cu băieţelul lor, născut imediat ce au ajuns în Peninsulă. Acasă la Lungani a rămas şi o fetiţă care avea atunci 10 ani.
Citește și:
Staţia de metrou Cumana din Napoli se numește ”Petru Bîrlădeanu”, dedicată românului ucis de Camorra
Mesajul primarului Luigi de Magistris pentru comunitatea românească: ”Români, iubiţi Napoli”
