Ionuţ Cârcu, 27 de ani, este la arest domiciliar acum, la Villasanta, în provincia Monza Brianza. Ispăşeşte o condamnare de doi ani şi jumătate pentru furt, şi după ce a stat şase luni în penitenciar, din decembrie 2010 îşi execută pedeapsa la domiciliu. Cârcu susţine că este complet nevinovat şi, postând mai multe materiale pe Facebook, a cerut ajutorul presei şi a preşedintelui Traian Băsescu.
Cel care a atras atenţia asupra cazului a fost Claudiu Adrian Lupşa, realizatorul unei emisiuni de la o televiziune online.
„În timpul emisiunii „Fără Frontiere” am primit un mesaj de la unul dintre telespectatorii noştri români, Cârcu Ionuţ, care ne cerea disperat ajutorul. Pe acest tânăr l-am cunoscut apoi în casa unde este la arest domiciliar, implorându-mă să-l ajut. Am aflat că drama lui şi a acestei familii din Iaşi începe la scurt timp după ce Ionuţ a ajuns în Italia, fiind acuzat de furt.
Am descoperit că Ionuţ este un băiat ataşat de mama lui, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care a decis să vină în Italia. A crescut într-un mediu şi într-o familie unde s-a muncit întotdeauna. Azi, Ionuţ oficial este un infractor. Un tânăr de 26 ani, palid, încercănat, slab, îmbrăcat modest, respectuos… acesta este „infractorul” pe care l-am întâlnit, cu o mamă care nu poate povesti necazul fără să izbucnească în plâns.”
Lupşa l-a vizitat pe Cârcu la domiciliu şi a filmat două mărturii ale acestuia, postându-le pe un site creat special pentru acest caz, www.carcuionut.com.
Acuzat de furt
Ionuţ Cârcu a fost arestat, judecat şi condamnat, la scurt timp după ce a venit în Italia. Din iunie anul trecut, a stat fie închis în penitenciar, fie la arest domiciliar. Iată ce ne-a declat Ionuţ: „În anul 2010, la începutul lunii mai, la chemarea mamei mele, Cârcu Maria, am venit pentru prima dată în Italia. Mama mea a vorbit cu patronul unde lucra şi a obţinut permisiunea de a mă caza şi pe mine. Aşa am ajuns în Italia, fiind sigur că am unde să dorm şi că există cineva care să aibă grijă de mine. Nu am venit la întâmplare, să fiu nevoit să fur sau să fac tot felul de prostii.”
Ionuţ ne-a povestit momentul arestării, spunând că nici acum nu înţelege de ce a fost arestat. Povestea lui Ionuţ este halucinantă.
„Într-una din zile m-am întâlnit cu un prieten din copilărie, care era deja în Italia de mai bine de patru ani. Am hotărât să merg cu el în acea zi, şi eram liniştit, pentru că ştie limba italiană şi nu aş fi putut avea probleme. În seara zilei de 15 iunie 2010, seară pe care nu o voi putea uita toată viaţa, am plecat de la mama mea cu gândul să rămân la prietenul meu la Monza.
Mi-a dat mama nişte bani, am plecat în staţia spre staţia de autobuz şi uitându-mă pe orar am văzut că mai aveam un sfert de oră de aşteptat. Am intrat într-un bar din apropiere şi mi-am cumpărat ţigări şi o bere. După puţin timp am fost abordaţi de circa zece persoane îmbrăcate în civil care ne-au cerut să ne legitimăm. La scurt timp au apărut şi carabinierii în uniformă şi ne-au arestat, ducându-ne la Monza.
Nu am înţeles de ce am fost arestaţi, dar prietenul meu a înţeles că pentru furtul unui camion. În noaptea dinspre 15 spre 16 iunie am fost interogat într-un mod foarte brutal. Mi s-a pus pistolul în faţă, am fost dezbrăcat complet de câteva ori şi m-au pus să semnez o grămadă de hârtii despre care nu pot să spun mai nimic, pentru că nu înţelegeam despre ce e vorba.
Apoi, pe la ora 1 dimineaţa am aflat că mai fuseseră arestate alte două persoane, tot pentru acel camion. Credeam că totul se va rezolva, dar am fost dus la un alt penitenciar din Monza. Mi se întâmplau lucruri incredibile.”
Fără translator
A fost închis în penitenciarul din Monza pentru circa şase luni şi a fost dus în faţa organelor de anchetă de mai bine de 15 ori. Ne-a declarat că nu ştie aproape nimic din ce s-a discutat, pentru că nu a avut parte de translator şi nimeni nu i-a explicat amănunţit pentru ce este condamnat.
„Pentru mine a fost o experienţa traumatică. Trăiesc un coşmar. Am fost anchetat de mai mult de 15 ori, nici nu-mi mai amintesc bine. Nu am ştiut ce se discută, nu înţelegeam ce mă întreaba pentru că nu aveam translator, iar limba italiană nu o înţeleg bine. După şase luni la Monza în penitenciar, am fost condamnat la doi ani şi jumătate, fără ca dosarul să aibă probe clare.
Se discuta despre nişte amprente care au fost găsite pe camionul furat, dar dacă eu habar n-am despre acest furt, cum puteau să apară amprentele mele? Au încercat în fel şi chip să ne găsească ceva. Ne-au controlat telefoanele, schedele SIM, dar normal, nu au găsit nimic. Despre acele amprente nu s-a mai găsit nimic la dosarul meu. Eu în schimb sunt în arest domiciliar.”
Ionuţ Cârcu se află în prezent în arest la domiciliul unde lucrează mama sa. Proprietarul crede în nevinovăţia sa şi îl ajută cât poate. „Am mare noroc de Augusto Delfino, proprietarul casei unde locuiesc. Mai fac şi eu curăţenie pe lângă casă, îi mai dau o mână de ajutor şi mă ajută cu mâncare şi cazare. Mai îmi cumpără şi câte o haină sau un pachet de ţigări. M-aş bucura însă să întâlnesc pe cineva care să facă lumină în cazul meu, să pot să-mi dovedesc nevinovăţia şi să scap de acest coşmar.”
Andi Rădiu
