În Italia imigranţii comit de 6 ori mai multe infracţiuni decât italienii. Acest lucru este dezvăluit de un studiu efectuat de Fundaţia David Hume la care face referire un articol al cotidianului economic Il Sole 24 Ore, sub semnătura profesorului universitar Luca Ricolfi.
Studiul examinează incidenţa imigraţiei în cadrul infracţionalităţii în 28 de state ale Uniunii Europene.
Se descoperă astfel că probabilitatea ca o infracţiune să fie comisă de un imigrant e în medie de 4 ori mai ridicată faţă de nativii rezidenţi în statele membre ale UE. Cu un vârf maxim al Greciei unde incidenţa imigranţilor în cadrul infracţiunilor este de 12 ori mai mare faţă de a cetăţenilor greci. Găsim, în schimb, o incidenţă nulă, aşadar nu există nicio diferenţă între nativi şi imigranţi, în România, Irlanda şi Letonia.
Siguranţa este un adevărat tabu: cei care spun că străinii comit infracţiuni mai mult decât italienii sunt populişti sau mincinoşi.
Cu toate acestea, în timp ce străinii sunt 8,3% din populaţia rezidentă în Italia, în închisorile italiene reprezintă mult mai mult (în jur de 32%, 17.000 de străini la 52.000 de deţinuţi potrivit statisticilor din iunie 2015).
Raportul Fundaţiei David Hume a pus în linie ratele de criminalitate aferente străinilor şi nativilor din ţările UE, subliniind cum «în medie străinii comit de 4 ori mai multe infracţiuni. Cu vârfuri de 12 în Grecia, 7 în Polonia, 6 în Italia, 5 în foarte civilizatele Suedia, Austria, Olanda». Suficient, mai aminteşte Ricolfi, pentru a putea explica neîncrederea «poporului» faţă de «elita iluminată care respectă străinii când fac lucruri bune, şi îi critică atunci când fac lucruri greşite», oferind astfel o lectură diferită – şi mai puţin snoabă – a surprinzătorului rezultat al referendumului britanic care a decretat Brexit-ul.
În mod paradoxal, datele elaborate de Fundaţia David Hume arată cum tocmai în Regatul Unit sentimentul de teamă şi de nesiguranţă faţă de străini este mai puţin motivat, acolo rata infracţionalităţii imigranţilor fiind cu puţin superioară (1,3/1) faţă de cea a supuşilor Maiestăţii Sale.
Însă, aşa cum aminteşte politologul Ricolfi, problema este probabil abordarea impusă de Bruxelles ca răspuns la temerile «poporului» faţă de masiva creştere a fluxurilor migratorii. «La toate acestea – scrie Ricolfi – Europa civilizată şi iluminată a ştiut să opună numai imperativul moral al ospitalităţii, valoarea superioară a incluziunii sociale, şi uneori şi dispreţul pentru cei cărora le e teamă, acuzaţi că se bazează pe pure percepţii, distorsionate de propagandă şi credulitate, şi nu pe realitatea evidentă a cifrelor statistice» Adică tocmai cele care, în realitate, demonstrează că anumite temeri au o bază mai solidă şi mai puţin «percepută» decât vor să admită politicienii şi birocraţii europeni.
Citiți și:
