«Eu, sclav român pe câmpurile din Marsala. Ne spuneau: „Dacă vorbiți, vă împușcăm în cap”»

„Munceam 12 ore pe zi pentru 30 de euro. Fără hrană sau apă. Ne scuipau în față și ne spuneau că trebuie să muncim până ne pișăm sânge. Ne spuneau că dacă ne plângem, ne împușcă, pentru că oricum de noi, românii, nu-i pasă nimănui”.

Nu este o poveste din lumea a treia, nici din urmă cu 70 de ani, ci este povestea lucrătorilor români din Marsala, provincia siciliană Trapani, care au avut curajul de a-și denunța „stăpânii” care i-au exploatat. Publicația tp24.it reproduce declarațiile teribile ale unui lucrător român care a muncit 6 ani în condiții de sclavie.

Este o poveste incredibilă care implică cooperativa „Colombaia”, aflată în centrul investigației Gărzii de Finanțe și a Procuraturii din Marsala privind munca la negru și exploatarea muncitoilor. Ancheta a avut ca prim rezultat, în data de 14 mai, 4 măsuri de interdicție de părăsire a localității Marsala pentru trei marsalezi, Filippo și Giuseppe Angileri, în vârstă de 79 și 49 de ani, tată și fiu, și cumnatul său, Benedetto Maggio 41, și Ion Lucian Ursu, un român de 39 de ani. Infracțiunea de care sunt acuzați este este „intermediere ilicită de forță de muncă și exploatarea muncii”.

Un context definit de procurori de sclavie. Lucrătorii care nu numai că sunt plătiți puțin, fără niciun contract, dar nici măcar nu au tutele sanitare și de siguranță la locul de muncă.

„Ziua noastră începea la 5.30 – 6 dimineața, „șefii”, „patronii” veneau să ne ia cu un furgon – povestește unul dintre români, care a denunțat totul. Eram înghesuiți ca niște sardine, îngrămădiți câte 10, 11, într-un furgon și transportați în zona rurală din Marsala, Mazara, Partanna, Castelvetrano, Salemi. Munceam între 10 și 12 ore pe zi. Aveam o pauză de jumătate de oră cel mult. Mâncarea trebuia s-o luăm de acasă. Chiar și apa, trebuia să ne-o asigurăm noi, pe cheltuiala noastră „.

„Am lucrat iarna pe frig și ploaie și nu ne-au permis să ne adăpostim, am lucrat vara sub soarele incins, și era foarte greu, ajungeam acasă obosiți morți”.

Iar când se îmbolnăveau, trebuiau oricum să meargă la lucru. „Dacă rămâneam acasă, nu eram plătit și am o soție și copii de hrănit.” Plata? Mizerabilă. Între 30 și 40 de euro pe zi: 2,50 de euro pe oră. „Dar știam că șefii luau de la terți, care le dădeau de muncă, nu mai puțin de 60 de euro pe zi și în ultimii ani și mai mult. Dintre cei șase ani de muncă, am fost pus în regulă doar 130 de zile „. Numai duminica nu se muncea.

Este povestit un accident care s-a întâmplat unui muncitor care, pentru a trage o sârmă de la tractor pentru a tăia vița de vie, și-a strivit de trei degete. „Nu l-au dus la urgențe la spital, pentru că nu era în regulă, i-au dat un antibiotic și a fost concediat. Am aflat că a suferit daune serioase la mână și că s-a întors în România „.

Muncă grea pe câmp, pe căldură și frig, fără protecție contractuală, fără drepturi. Și cu un tratament inuman. „Ne supravegheau, ne impuneau ritmuri de muncă masacrante, în multe cazuri îl certau pe muncitorul care, după ore și ore de muncă, își permitea să aprindă o țigară. Nu puteam face pauză de la muncă nici chiar și pentru a merge la baie. Ne umileau, pentru că trebuia să ne facem nevoile în fața tuturor„.

Lucrătorii povestesc despre umilințele și hărțuirea din partea lui Maggio și a celor doi Angileri. „Ne numeau „cap de …”, „români de rahat”, „amețiți”. De mai multe ori Filippo Angileri mi-a spus mie și altora: „Dacă vrei să câștigi bani, trebuie să lucrezi până te piși sânge”.

Odată – povestește unul dintre muncitori – a scuipat în fața unui coleg al meu pentru că nu muncea repede”.

De la hărțuire la amenințări: „O dată m-am plâns lui Peppe Angileri, în timp ce mă ducea acasă cu furgonul lui alb, atunci a deschis torpedoul și mi-a arătat un pistol, spunându-mi: «cu mine, oricine glumește sau se plânge are necazuri»”. Cu o altă ocazie, Peppe Angileri a spus – povestesc lucrătorii – „dacă vă plângeți sau faceți scandal, vă împușc în cap, și pentru că sunteți străini, nu sunteți de aici”.

Înțelesul era clar. Dacă li se întâmpla ceva, nimănui nu i-ar fi păsat. Aceasta este noua sclavie. În Europa anului 2019.