Paula Maria Luca, 40 de ani, născută la Băilești – Olt, locuiește acum la Ginosa, în provincia Taranto. A venit în Italia în urmă cu 14 ani, pentru un loc de muncă. A trecut prin toate etapele vieții de imigrant și tocmai pentru că a văzut multă nedreptate, s-a implicat în mișcarea sindicală și în politică. Cunoaște situația românilor din Ginosa și din Puglia în general și a făcut, pentru Gazeta Românească, o descriere a dificultăților prin care trec conaționalii noștri. Șocant și tulburător este faptul că cei care îi exploatează pe români, așa-numiții caporali, sunt tot români!
Am venit în Italia în anul 2003 datorită unei oferte de muncă din partea unor prieteni italieni pe care i-am cunoscut la Craiova. Am lucrat un an în Valenzano Bari, apoi am găsit altceva în Ginosa. Tot parcursul meu în Italia din 2003 până în 2015, când am obţinut cetăţenia italiană, s-a desfăşurat respectând toate procedurile legale, începând cu permisul de şedere care s-a transformat în 2007 în buletin de identitate comunitar şi apoi cetăţenie italiană cu drepturi depline în Italia.
Garanţia actelor legale pentru şedere în Italia m-au convins în 2003 să accept oferta de muncă. Problemele au intervenit imediat, pentru că nu se respectă termenele contractelor de muncă, se cer multe ore în plus şi nu se plătesc.
Am luat decizia de a face sesizare la Ministerul Muncii, după care am deschis un proces contra celor care m-au angajat. Toţi colegii italieni au depus mărturie împotriva mea, susţinând că nu m-au văzut la locul de muncă în orarele specificate de mine.
Muncitorii italieni sunt constrânşi, din păcate, să accepte situaţii umilitoare doar pentru a-şi păstra locul de muncă. Suntem toţi în aceeaşi barcă. Nu am obţinut decât o plată parţială.
Din 2005 convieţuiesc cu Norberto şi avem o fetiţă de 6 ani. În ultimii 10 ani am colaborat amândoi cu un sindicat din Ginosa şi cu o asociaţie care se ocupă de producătorii de măsline şi ulei.
Cunosc situaţia românilor din Ginosa, datorită activităţii de sindicat. Am colaborat cu asociaţii culturale, autorităţi şi şcoli din acest oraş, am devenit un fel de mediator cultural voluntar sau informal, cunoştinţele bune de italiană au fost factorul principal datorită căruia mi se cere ajutorul.
Până în 2007 eram 6 români în Ginosa, cu intrarea României în UE fluxul migratoriu a crescut enorm. Românii formează comunitatea predominantă, azi rezultă cca 600 rezidenţi. Foarte puţini în comparaţie cu numărul real de prezenţe în Ginosa.
Politica în sprijinul românilor
Din 2009 până în decembrie 2016 am militat în partidul Sinistră Ecologia Libertà (SEL) condus de ex Preşedintele regiunii Puglia, Nichi Vendola. Din 19 februarie 2017 sunt membră a noului partid ”Sinistra Italiana” al cărui Secretar este deputatul Nicola Fratoianni.
Activitatea mea politică a fost caracterizată de dorinţa de a denunţa situaţia imigraţilor, în special cei români, condiţiile inumane de viaţă şi de muncă.
Prin intermediul sindicatului am acordat tot sprijinul necesar, în special informaţiile necesare pentru că persoanele străine şi comunitare să poată beneficia de drepturi depline de şedere în statul italian.
Din păcate, fenomenele de „caporalat” şi exploatare prin munca au caracterizat, chiar din 2007, comunitatea română în Ginosa.
În iulie 2013 s-a desfăşurat una dintre cele mai mari operaţiuni împotriva acestor fenomene care s-a numit DACIA. Au fost implicaţi cetăţeni români şi cca. 19 firme agricole din zona Taranto.
Prezenţa numeroasă a românilor – se vorbeşte de cca. 6000 de persoane -, actele de infracţionalitate la ordinea zilei, problemele care derivă din cauza şederii iregulare, maşinile care se incendiază din cauza luptei de superioritate între grupurile de caporali romani, până şi faptul că marile firme ca şi Miroglio sau Natuzzi care au delocalizat în România şi au lăsat în şomaj sute de muncitori italieni au dat naştere unui sentiment puternic de xenofobie şi de rasism.
15 caporali români
În Ginosa nu putem vorbi de o adevărată comunitate românească, deoarece condiţia principală impusă de caporali este aceea de a nu socializa.
Actele de violenţă cele mai grave sunt comise de cetăţenii români care îşi exploatează conaţionalii fără urmă de remuşcare.
Sunt 10 ani de când am început să denunţ la toate autorităţile locale, provinciale şi din regiune.
Anul trecut am prezentat cartea “GHETTO ITALIA” care cuprinde mărturiile românilor începând cu Ragusa, trecând prin Ginosa şi ajungând în nordul Italiei.
Am făcut un apel şi ambasadei române şi Guvernului român, ca să traducă această carte şi să o difuzeze în România.
Îmi dau seama că de cele mai multe ori românii nu sunt informaţi şi au încredere totală în cei care îi cheamă la muncă.
Ajungând în Ginosa realizează că au fost înşelaţi. Sunt constrânşi să muncească în ritmuri exagerate şi sunt “cazaţi” în case dărâmate, fără apă şi fără căldură, ascunse în zona rurală în apropierea oraşului.
Nimeni nu ştie de existenţa lor. Când îndrăznesc să-şi ceară salariul sunt bătuţi la sânge şi abandonaţi.
În Ginosa se vorbeşte de prezenţă a cca. 15 caporali romani care vin cu maşini înmatriculate în Bulgaria.
O mare afacere sunt casele sub- închiriate, trăiesc şi 20-30 persoane într-un apartament, iar chiria se plăteşte cca 140 de € de persoană.
Copiii sunt înscrişi la şcoală, dar nu au rezidența regulară, pentru că părinţii nu reuşesc să demonstreze toate condițiile cerute de lege.
Nu mai acceptăm
În octombrie 2016, împreună cu o delegaţie a partidului meu, am fost primiţi de noul primar al Ginosei, cu acest prilej i-am dăruit cartea GHETTO ITALIA, pentru că nu mai acceptăm fraza: “Nu ştiam că se întâmplă aşa ceva aici”. Nu îl acceptăm după 10 ani de denunţuri, după operaţiunea DACIA, după ce reprezentanţi ai ambasadei române au venit în Ginosa şi au semnat protocoale cu Regiunea Puglia, sindicatul FLAI CGIL şi sindicatul român FRĂŢIA.
Nu mai acceptăm să fim consideraţi ţapul ispăşitor pentru tot ce se întâmplă negativ în oraş sau să fim numiţi invadatori, aşa cum au făcut cei din grupul “NOI CON SALVINI” în prezenţa eurodeputatului Matteo Salvini.
Printre zecile de mii de firme din România, cca 20% provin din regiunea Veneto, unde Lega Nord a lui Salvini are mare importanţă, şi nimeni nu se întreabă de ce filiala română a Băncii Veneta risca falimentul, văzut că au luat naştere aceste filiale pentru a ajuta firmele italiene care deschid activităţi în ţara noastră.
Au fost comentarii negative până şi pentru Cursul de limba română care se desfăşoară în Institutul Calo’ din Ginosa, singura școală din Provincia Taranto care a aderat.
“Prima i noştri figli!” comentau. Împreună cu extraordinara profesoară, D.na Anamaria Tomaziu, am împărţit pâinea noastră tradiţională cu apă şi sare întâi cu copiii lor. Cu ei am sărbătorit şi Mărţişorul, împletind firul alb şi roşu şi aducând ghiocei adevăraţi, dedicând această sărbătoare coregrafei Mihaela Atanasiu cu titlul: ”La şcoala Calo’ primăvara ajunge în vârful picioarelor”. Pentru că între acel ghiocel şi o balerină am găsit un punct în comun, gingăşie şi forţa.
Piața Victoriei
Pe 5 februarie, în faza pre-congresuala a partidului Stânga Italiană din Taranto, am cerut solidaritate cu poporul român legându-ne la puls un şnur tricolor şi vorbind despre destinul nostru comun.
După câteva minute ajungea acea imagine extraordinară a pieţei Victoria iluminată care a făcut înconjurul lumii.
Am reflectat de multe ori la cei 13 ani de dictatura pe care i-am trăit.Mă întrebam ce aş duce la Muzeul Revoluţiei? Lampa cu gaz pe care o foloseam în fiecare seară sau resturile lumânărilor de nuntă a părinţilor mei sau cele de botez.
Îi doresc poporului român LUMINĂ, cea a conştiinţei de sine, a demnităţii şi a sentimentelor umane.
Paula Maria Luca
