Dacă în 2010, româncele reprezentau 80% dintre prostituatele din Milano, acum numărul acestora s-a redus, fiind înlocuite de nigerience şi albaneze. Acum româncele reprezintă „doar” 50% dintre femeile care se prostituează la Milano.
Cifrele sunt cuprinse în ultimul raport al organizaţiei Caritast realizat cu ocazia Zilei Mondiale de Rugăciune Împotriva Traficului pe care Biserica o celebrează în toată lumea pe 8 februarie. În spatele creşterii mari a numărului de femei nigeriene în rândul solicitanţilor de azil se ascunde racket-ul prostituţiei, denunţă Caritas.
Raportul unităţi stradale Avenida a Caritas Ambrosiana, activă la Milano, relevă că în capitala lombardă din 2010 până astăzi s-a dublat numărul femeilor nigeriene, scrie Milano Post. Aproape toate au ajuns în Italia pe mare la Lampedusa şi au tranzitat prin centre de primire. Multe dintre ele au făcut cerere de azil politic şi aşteaptă să afle dacă au fost acceptate, însă sunt şi unele cărora li s-au sechestrat imediat documentele şi astfel sunt în deplină ilegalitate.
«De la urgenţa din Africa de Nord, deja în 2011, am semnalat problema. Acum fenomenul a explodat. Sclavele sexului vin cu bărci şi când ajung în Italia ştiu deja pe de rost povestea de spus autorităţilor pentru a cere azil. O poveste identică cu cea a celorlalte, pregătită de traficanţi», explică Palma Felina, de la departamentul împotriva traficului şi prostituţiei al Caritas Ambrosiana. «Femeilor li se explică că este un pas obligatoriu pentru a putea începe să lucreze, chiar dacă nimeni nu le spune ce muncă vor trebui în realitate să facă şi în ce condiţii».
Nigerienele sunt „exilate” la periferia oraşului şi sunt înlocuite rapid de nou-venite: turn over-ul, adică numărul femeilor nou întâlnite în fiecare an, este susţinut. Operatorii suspectează că în multe cazuri sunt mai tinere decât declară şi că deseori sunt în realitate minore.
Pe lângă aceasta, raportul fotografiază lumea prostituţiei pe străzile din Milano şi periferie. În afară de Nigeria, celelalte ţări de provenienţă sunt România şi Albania. Cele trei naţionalităţi care reprezintă 90% dintre femeile constrânse să se prostitueze. Cea română se confirmă a fi naţionalitatea predominantă pe teritoriul milanez, însă din 2010 este într-o flexiune constantă. Dacă înainte, până în 2010, româncele reprezentau până la 80% din totalul femeilor întâlnite, acum s-au diminuat încet-încet până în 2015, an în care numărul lor a scăzut cu aproape 30%. Deseori Milano este o „escală” tranzitorie a unui traseu de exploatare a prostituţiei care le duce în alte oraşe şi state (pentru românce în special Spania, Anglia, Germania).
Din povestiri reiese că deseori este vorba de tinere mame singure cu fii lăsaţi în România în grija familiilor, recrutate printr-un soi de „acord” cu „exploatatorii” înainte de plecare, care ar trebui să stabilească procentele de câştig pe care femeia le va putea ţine pentru ea, acorduri absolut nerespectate.
Pe timpul ultimilor ani prezenţa la Milano a femeilor albaneze pe stradă a crescut în mod semnificativ. Dacă încă în 2010 prezenţa lor era reziduală (2,4% dintre femeile întâlnite de noi), în 2015 reprezintă 20%.
Turn over-ul femeilor albaneze este foarte ridicat şi de asemenea mobilitatea lor în teritoriu. Utilizează viza turistică care le permite să stea pe teritoriul italian timp de trei luni, astfel unele se întorc în mod periodic în Albania, altele rămân în Italia în mod ilegal. Sunt femei tinere (40% dintre ele declară mai puţin de 23 de ani) care se prostituează în tot oraşul, deseori exploatate de iubiţi, în măsură să exercite asupra lor o condiţionare psihologică deosebit de puternică.
Unitatea de stradă oferă femeilor posibilitatea să fie însoţite la serviciile socio-sanitare din teritoriu, pe lângă întâlniri „sociale” în colaborare cu Serviciul Urgenţă Femei. Din 2010 până astăzi au fost asistate 400 de femei; cererea şi intervenţia majoră se referă la însoţirea la serviciile medicale (în optica unei intervenţii pentru protecţia sănătăţii şi prevenţia bolilor cu transmitere sexuală).