Un român de 25 de ani din Arezzo a primit o condamnare la 2 ani de închisoare pentru că a furat o ciocolată dintr-un supermarket şi a îmbrâncit un agent care încerca să-l aresteze. "Il Fatto Quotidiano" a preluat ştirea şi a amintit de alte procese importante, în urma cărora italieni acuzaţi de infracţiuni mult mult mai grave, au fost eliberaţi.
Are 25 de ani, este român. Dumitru, îl vom numi astfel, nu a avut niciodată nimic de-a face cu legea în România şi nici în Italia.
Ştim despre el că până pe 19 decembrie anul trecut trăia la Arezzo, pe meleagul lui Petrarca, a lui Piero della Francesca şi a lui Michelangelo. Un loc care se mândreşte cu faptul de a fi leagănul minţilor deschise ale Renaşterii, dar care, în mod prudent, nu uită să fie întotdeauna oraşul lui Licio Gelli.
Ei bine, pe 19 decembrie Dumitru se află în supermarket-ul Santa Prisca situat la câţiva metri de Piazza Guido Monaco, în inima localităţii toscane. Dumitru nu are bani în buzunar, dar are poftă de o ciocolată. Face o prostie. Înşfacă o tabletă de ciocolată şi încearcă să plece neobservat. Un furt banal care însă provoacă o intervenţie a poliţiei şi a carabinierilor cu siguranţă demnă de o cauză mai bună.
Alertaţi de personalul supermarket-ului, agenţi şi militari sosesc în masă pentru a-l bloca pe “periculosul infractor”. Vederea uniformelor şi conştiinţa de a fi comis o infracţiune îl panichează pe Dumitru. Tânărul încearcă să scape şi fugind loveşte un carabinier care se rostogoleşte la pământ. Dumitru, care în mod evident fiind infractor nu valorează doi bani, face câţiva metri şi este prins de oamenii legii.
Îl încătuşează şi îl închid. Îl judecă în timp record. Brânciul şi rostogolirea carabinierului îl determină pe procurorul Albergotti să ceară şi să solicite condamnarea şi nu simplul furt, jaful impropriu.
Judecătorul monocratic nu se lasă rugat şi în numele Poporului Italian emite sentinţa: doi ani de închisoare şi 600 de euro amendă. Condamnare cu executare, fără eliberare condiţionată.
Pentru Dumitru, hoţ de ciocolată, se deschid larg porţile închisorii Solliciano unde va trebui să-şi ispăşească condamnarea în celulă. O condamnare foarte dură pentru că a furat o tabletă de ciocolată care nu valorează mai mult de doi euro.
Condamnarea lui Dumitru soseşte aproape în acelaşi timp cu decizia Parlamentului de a-l salva pe Consentino de detenţie şi cu câteva zile înainte de a i se permite lui Bruno Contrada, condamnat definitiv pentru complicitate la asociere mafiotă, să-şi ispăşească pedeapsa în arest domiciliar.
Condamnarea lui Dumitru este rodul muncii zeloase a unui Palat de Justiţie de obicei dedicat celei mai absolute respectării ale drepturilor persoanelor judecate şi studiului minuţios a posibilităţilor procedurale şi a pedepselor alternative în favoarea acuzaţilor. S-a întâmplat de exemplu când a fost judecat proprietarul Chimet, Sergio Squarcialupi, unul dintre cei şapte oameni care determină la nivel mondial preţul aurului.
Squarcialupi trebuie să răspundă pentru distrugerea mediului prin poluarea provocată de compania sa care, potrivit acuzării, ar otrăvi aerul descărcând dioxină.
Iată că Tribunalul din Arezzo, care a trimis în închisoare pentru doi ani un hoţ de ciocolată fără antecedente penale, a eliminat sursele cele mai importante de acuzare pentru un pe cât de banal, pe atât de discutabil, viciu de notificare. Era vorba de dioxină, nu de ciocolată.
Domenico Valter Rizzo, “Il Fatto Quotidiano”
