Guerrino Bissacco, 60 de ani, a murit sufocat în seara de 6 iunie 2007, înainte ca flăcările incendiului să-i cuprindă casa din Due Carrare (provincia Padova în Veneto) și să-l carbonizeze. La început s-a vorbit de sinucidere, apoi anchetele procurorului Renza Cescon au ajuns la Ioan Gabriel Bărbuță, român de 37 de ani și unic suspect pentru ceea ce s-a dovedit a fi o brutală omucidere.
Până acum Bărbuță a fost mereu achitat: de Curtea cu Juri din Padova în martie 2009 și de Curtea de Apel în noiembrie 2011. Situația s-a schimbat pe 26 iunie 2013, când Curtea Cu Juri de Apel din Venezia l-a condamnat la închisoare pe viață, la încheierea celui de-al doilea proces în apel, după ce în aprilie Curtea de Casație a anulat sentința din 2011, acceptând cererea Procuraturii generale și a fostei soții a victimei, Lea Penon, care s-a constituit parte civilă.
Sentința judecătorilor venețieni a stabilit că soției îi revine și o despăgubire a daunelor de 200.000 de euro din partea lui Ioan Gabriel Bărbuță, aflat acum în România, condamnat și la izolare diurnă timp de șase luni și la plata tuturor cheltuielilor de judecată, încă de la prima instanță.
Guerrino Bissacco a fost ucis pentru un furt. Bărbuță, incriminat de o serie de indicii și de interceptări telefonice, locuia la numai câțiva kilometri de casa victimei, în locuința unei familii unde mama sa lucra ca îngrijitoare pentru proprietarii casei. Astfel românul de 37 de ani l-a cunoscut pe Bissacco și care în trecut chiar i-a oferit câteva munci ocazionale, plătindu-l. Bărbuță cunoștea și casa bătrânului, așa că, potrivit procurorului din prima instanță, în seara de 6 iunie 2007, fără a fi observat, a intrat în garajul lui Guerrino Bissacco.
Acolo, potrivit acuzării, Bărbuță, știind că a fost recunoscut, l-a lovit pe bătrân în cap cu o bâtă, l-a dus în dormitor și l-a sufocat, încercând apoi să facă să dispară toate probele dând foc casei și punând lângă corp o butelie de gaz cu intenția de a arunca locuința în aer. Apoi, după ce și-a schimbat hainele în locuința mamei, românul a fugit dispărând zece zile, până la arestare.
O serie de mici indicii îl indicau a fi vinovatul: interceptările telefonice, rezultatul autopsiei, lacătele de la locuință găsite tăiate, mobilul furtului reușit dar care a degenerat. Mai mult, ceasul din camera lui Bissacco deformat de căldura flăcărilor și oprit la 21.44, oră la care celula telefonului lui Bărbuță conecta casa victimei. Un cadru de indicii în care nu au avut încredere nici judecătorii din Padova nici cei de la Curtea de Apel. Dar considerat bun în aprilie de Curtea de Casație, și de noua Curte cu Juri de Apel care l-a condamnat pe Ioan Gabriel Bărbuță la închisoare pe viață.
Crima de la Perugia, trei condamnări pe viaţă