Don Beniamino Sacco, preot la Vittoria (provincia Ragusa, în Sicilia), care se ocupă de primirea imigranţilor, este cel care a denunţat anul trecut exploatarea femeilor imigrate în Sicilia, nu numai la munca în sere, ci şi exploatarea sexuală: femei obligate să satisfacă după programul la câmp poftele patronilor. Acum Don Sacco trage un nou semnal de alarmă: vânzarea locurilor de muncă pentru femeile care muncesc în casele italienilor ca îngrijitoare.
După ce a denunţat „caporalatul” printre imigranţii angajaţi în sere, iată un nou denunţ, pe care Don Beniamino Sacco îl face în paginile cotidianului Gazzetta del Sud, referitor la piaţa îngrijitoarelor românce şi poloneze din Vittoria. Preotul vorbeşte despre intermediari, aşa-numiţii „caporali”, care iau un fel de taxă de protecţie de la femeile care muncesc.
100 de euro pentru a lucra
«Mi s-au relatat din partea unor îngrijitoare situaţii de caporalat – dezvăluie preotul – care mă preocupă sub aspectul degradării sociale în care a căzut oraşul. Mi-au povestit că pentru obţinerea unui loc de muncă de îngrijitoare, multe românce sunt constrânse să plătească o sută de euro pe lună unui „caporal” care gestionează acest tip de serviciu. Potrivit unor îngrijitoare, este o practică deja consolidată. Există unii care speculează în manieră ruşinoasă necesitatea unui loc de muncă, starea de dificultate economică a femeilor din Est. Trebuie să fim atenţi, pentru că există riscul să se creeze un sistem pervers de „caporalat” de care trebuie să ne temem. Se prăbuşesc valorile umane, respectul faţă de persoane.
Caporalatul îngrijitoarelor se adaugă „festinurilor” agricole pe care le-am denunţat în trecut, adică cu femei constrânse să suporte pofte sexuale reprimate ale angajatorului.» Denunţul părintelui Sacco arată o ilegalitate răspândită: «Trebuie să se recupereze cât mai curând valoarea şi demnitatea persoanei şi cei care sunt la cunoştinţa anumitor practici trebuie să aibă curajul să le denunţe”.
O carte-anchetă
Doi jurnalişti sicilieni, Laura Galesi şi Antonello Mangan, au denunţat într-o carte calvarul pe care îl suportă femeile străine care lucrează în agricultura siciliană. Femeile străine, noile protagoniste ale industriei agricole, sunt deseori victime, dar uneori au şi rol de „caporali”. Femei care controlează alte femei. Iată câteva fragmente din cartea „Voi li chiamate clandestini„, Manifestolibri, 144 pagini, 16 euro.
«Femeile sunt noile protagoniste ale
filierei agroindustriale siciliene. Deseori victime, uneori călăi cu rol de caporal la feminin. Femei care controlează alte femei. Lucrează şapte zile din şapte, pentru acelaşi angajator cu al exploatatelor. Comuna cea mai „avangardistă” , în acest sens, este cu siguranţă Rosolini, cu 20.000 de locuitori din zona agricolă din Siracusa, între Cassibile şi Pachino.
MIcrobuzul romancelor
Metoda este împrumutată de la colegii bărbaţi. Dimineţile femeilor caporal încep la patru. Un microbuz încarcă douăzeci de fete de origine română pentru a le duce să culeagă cunoscutele roşii „cherry” sau „zucchini” din „tunele”, adică mici sere cu înălţimea de 80 de centimetri.
Când plouă, însă, femeile caporal se adresează sindicatelor pentru a cere asistenţă. „A venit o lucrătoare-caporal”, povesteşte Enzo Pirosa, secretar al Flai Cgil din Rosolini, „care dorea ajutor întrucât muncitoarele agricole din Est nu vroiau să lucreze din cauza noroiului care se formase pe câmpuri, din cauza vremii nefavorabile. A explicat că a închiriat o casă în care să le găzduiască pe fetele străine. Am intervenit şi am pus capăt exploatării. Avem însă o altă temere: aceea a exploatării sexuale”.
Exploatate de alte femei
Există un fel de ingenuitate macabră în rândul femeilor caporal. Deseori neştiind că fac o acţiune ilegală şi care reprezintă, în unele cazuri, baza pentru fenomenul exploatării prostituţiei. Sunt cu precădere italience şi lucrează la aceeaşi firmă la care lucrează străinele. Pentru activitatea de recrutare şi controlare a colegelor românce câştigă circa cinci, şase mii de euro în plus pe an, fiind plătite de acelaşi angajator.»
Un alt fragment al cărţii vorbeşte despre lucrătoarele în zona Caltanisetta, alese dintre cele mai drăguţe străine: «In provincia Caltanissetta piaţa muncii se desfăşoară prin barurile din localitate. Nu există caporali, ci însuşi patronul firmei este cel care se duce să ia străinii. Este vorba de ferme mici şi mijlocii. Lucrătorii străini sunt „cumpăraţi la pachet” de circa 10 şi la fiecare trei zile sunt vânduţi de la o fermă la alta pentru a se evita denunţurile şi controalele. Pachetul, bineînţeles, include femei. Sistemul lor de selectare este pe criterii fizice. „Firmele îşi dispută cele mai drăguţe femei”, specifică Pino Cultraro, secretar provincial al Flai Cgil. Toţi străinii muncesc la negru.
Controalele? Sunt foarte rare, parţial din cauza lipsei personalului de inspecţie de la Direcţiile provinciale de muncă din multe provincii siciliene. în zona nissenă sunt numai doi inspectori de muncă. Proprietarii de firme îi pun pe imigranţi să lucreze la negru fără a plăti contribuţiile care, în schimb, sunt sistematic „vândute” falşilor muncitori agricoli pentru 10-15 euro fiecare. Morala: italienii, fără a sta pe câmpuri, vor primi indemnizaţie de protecţie socială. Un proces în care câştigă toţi, cu excepţia imigranţilor.
Firma trece drept plătitoare de contribuţii, falsul muncitor agricol primeşte indemnizaţia de şomaj agricol; străinul, în schimb, continuă să lucreze la negru şi fără protecţii. „Tu vrei să lucrezi la mine?”, este tot ce spune patronul. „Având în vedere că pot avea forţă de muncă şi la 20 de euro, te pot plăti cu până la 30, însă îţi plăteşti tu contribuţiile”.»
De remarcat că marocanii cer pentru o zi de muncă la negru în Sicilia 35-40 de euro, aproape minimul sindical, pe când forţa de muncă din Est, în special din România, este plătită cu circa 20 euro pe zi!
